povestea lui Nu

din nou toamna

2011-10-09T14:04:00.002+03:00

Numai Dumnezeu stie cat am asteptat sa vina toamna. sa nu mai aud sirenele salvarilor. dar imi ingheata picioarele mai crunt ca niciodata. ei bine, fac o baie. adica n-o fac eu propriu-zis. ma bag in cada, dau drumu' la apa fierbinte sa-mi curga peste picioarele sloi si stau asa vreo 20 de minute. dupa care ies. dar cate bai pot face pe zi? ca picioarele imi ingheata de mai multe ori in timpul zilei. sosete de lana am in picioare, dar degeaba.

despre parinti si te iubesc

2011-10-05T13:53:00.004+03:00

azi e ziua lu'tata. am preferat sa-i dau un mesaj decat sa-l sun, pentru ca tata nu vorbeste foarte mult. mama zicea despre el ca e mut si ca "mutu fute pamantul". eu stiu cum o fi acum si cu pamantul asta...chiar o avea de-a face cu mutii? habar n-am. in fine...i-am scris in mesaj ca-l iubesc. mie mi-e usor sa spun te iubesc, pentru ca iubesc mult. stiu ca si el ma iubeste, chiar daca nu-mi spune. stiu ca si mama ma iubeste, chiar daca nu-mi spune. m-am intrebat de multe ori daca parintii le spun copiilor lor ca-i iubesc, sau mai exact cati dintre ei fac asta. nu cred ca sunt foarte multi la numar. eu una stiu ca mama imi spunea ca ma iubeste cand ma facea handicapata sau cand eu greseam din punctul ei de vedere cu ceva si-mi spunea bine-cunoscutul "eu te-am facut, eu te omor". fiecare parinte isi arata afectiunea intr-un anumit fel. pana si lipsa de afectiune e tot o dovada de afectiune. spun asta pentru ca daca aveam parte de mai multa afectiune, ajungeam acum vreo pitipoanca fara prea multa materie cenusie, cum spune mama.

cred ca de invatat avem multe de invatat de la parintii nostri, dar in primul rand, trebuie sa invatam sa facem pace cu noi insine si cu destinul ce ne-a fost dat, sau dupa cum spunea Bernard Werber in "Thanatonautii": "Nu exista decat un singur fel de a-ti iubi parintii. Sa le ierti totul, indiferent ce-au facut. Dupa aceea, nu-ti mai ramane decat sa te ierti pe tine insuti ca nu i-ai iertat mai devreme."

Ultimul Don Quijote

2011-10-02T22:26:00.002+03:00

Am crezut atat de mult in ultimul el, era un fel de Dumnezeu al meu. Atat de mult am crezut in el, incat dupa, aproape ca mi-a luat Dumnezeu mintile de tot. Meritam una ca asta. Oricine cauta si nu stie ce vrea si vrea tot si nu vrea nimic, ramane fara minti mai devreme sau mai tarziu. Nu-l mai vreau pe el. Nu o mai vreau nici pe ea. Ma vreau pe mine si atat. Si-l mai vreau pe Dumnezeul meu. Vreau sa fie mereu cu mine. Si ingerii la fel...pentru ca vreau sa "dorm cu ingerii din nou".

Pastile pentru diavol

2011-10-01T01:16:00.001+03:00

azi m-am indragostit de diavol.

sa spun drept,

mi-a luat mintile cand eram mai mica

acum ca am mai crescut

l-am gasit in mine.

in tine a intrat o singura data

pentru ca esti mai intunecat

decat insusi diavolul.

tu esti violul primordial.

eu sunt curva inocenta.

Recenzie la Revizorul

2011-09-30T22:19:00.003+03:00

Nu stiu cati dintre voi ati observat acest aspect la teatru, insa eu am un simt olfactiv foarte dezvoltat si nu ma pot abtine sa nu comentez despre mirosul care ma izbeste cand intru intr-o sala de teatru si se ridica cortina. Imi da o senzatie stranie. Ce e si mai ciudat e ca nu pot pune mana exact pe lucrul care provoaca acest miros. Sa fie decorurile? Sa fie parfumurile actorilor amestecate? Ideea e ca acest miros difera de la un spectacol la altul. Habar n-am. Insa pe mine una, ma cam infricoseaza mirosul. Pentru ca nu seamana cu nimic. Acest miros, amestecat cu inceputul oarecum dramatic al piesei de teatru "Revizorul", in care primarul orasului X tine un discurs, iar pleaba de functionari aplauda sincron si ia notite la comanda impusa subtil de primar, mirosul mi s-a parut de-a dreptul creepy.

Pe scurt, in Revizorul, putem vedea cum un terchea-berchea doi lei perechea de tenor sau ce-o fi fost el, care nu are dupa ce-si castiga painea, ajunge sa fie confundat cu revizorul care trebuia sa soseasca in orasul X din Rusia, de catre doi cetateni. Piesa de teatru e in regia prea-stimatului Horatiu Malaele, care a interpretat si rolul falsului revizor. Abia dupa piesa am aflat ca rolul de fapt ii este atribuit lui Stefan Banica Jr.

Pe parcursul piesei, vedem cum o intreaga sleahta de functionari inculti este prostita pe fata de Excelenta Sa Falsul Revizor, care sufera de mitomanie si cum acesta se imbogateste si de asemenea o defloreaza pe fata primarului, interpretat aproape fara cusur de George Mihaita. George Mihaita m-a surprins intr-un mod foarte placut cu acest rol, dupa ce-l mai vazusem intr-o piesa de teatru la care era mai-mai sa ma ia somnul. ("Poker")

In final, ajunge si revizorul adevarat si locuitorii sunt din nou lasati fara bani, iar concluzia este trasa de insusi primarul orasului, care se adreseaza publicului, spunand ca "radeti de voi insiva"

Eu una nu prea radeam, asa ca pot spune ca m-am scos. :P

Cu palma mea

2011-09-30T00:29:00.002+03:00

Cu palma ta

Sub fata mea

As fi dormit mai bine-asa.

Si soarele nimic nu-mi mai spunea.

Nici nu zambea, nici nu ploua

Cand palma mea e-n palma ta,

Cand fata ta era-ntr-a mea,

Cand sufletu-mi in piept zbura.

la schizophrenie

2011-09-30T00:27:00.002+03:00

je suis un peu schizophrenique

mais tu me parles de la musique

et quand jécoute

jái pas du doute

que tu est tant malade

comme l'hiver il fait froide

malade comme moi

regarde-toi

parce-que la musique

est drole et chic.

Pastile pentru abis

2011-09-26T12:40:00.003+03:00

dentro de mi hay un abiso

que no puede mas y no jore mas

qui pregunta de ti en el tiempo

que se pierde en el destino

de dos gitanos que me jaman.

Traducere:

Inauntrul meu exista un abis

Care nu mai poate si care nu mai plange,

Care intreaba de tine in timpul

Ce se pierde in destinul

A doi tigani care ma cheama.

Pastile pentru lumina

2011-09-26T12:38:00.004+03:00

soy la luz de tus ojos

eres el oscuro de my caveza

y cuando apareces en my sueno

no hay nada mas despierto

jo te pido que entras dentro de mi

para redescubrir lo que has perdido de ti

Traducere:

Sunt lumina ochilor tai

Esti intunericul capului meu

Si cand imi apari in vis

Nu mai exista nimic treaz.

Te rog sa intri inauntrul meu

Pentru a redescoperi ce ai pierdut din tine.

De cat gunoi crezi ca mai are nevoie Pamantul?

2011-04-22T17:31:00.003+03:00

Daca iti fileaza lampa si vrei sa arunci becul, mai bine du-l intr-o locatie unde se colecteaza becuri si electrocasnice pentru a fi reciclate. Aici ai o harta a punctelor de colectare pe fiecare sector in parte din Bucurest. Sau pentru alte orase din tara.

http://coltverde.ro/locatii.php?judet=B

multi prosti pe lumea asta

2011-04-07T17:21:00.001+03:00

(17:11:13) cata_ada2009: buna
(17:11:17) Io: buna
(17:11:38) cata_ada2009: ce frumoasa esti ?
(17:13:13) Io: poftim?
(17:13:28) cata_ada2009: ce frumoasa esti ?
(17:14:09) Io: sunt o frumoasa deosebita
(17:14:23) cata_ada2009: se vede
(17:14:33) cata_ada2009: si deosebita
(17:14:36) Io: asta am zis si eu
(17:14:54) cata_ada2009: aunt de acord cu parerea ta
(17:15:12) cata_ada2009: esti char apetisanta
(17:15:17) cata_ada2009: chiar
(17:15:41) Io: esti canibal/canibala?
(17:15:51) cata_ada2009: canibal tu ?
(17:16:16) cata_ada2009: ce esti?
(17:16:25) Io: depinde
(17:16:30) cata_ada2009: adica?
(17:16:56) cata_ada2009: esti ambele
(17:16:59) cata_ada2009: ?
(17:17:05) Io: mhm
(17:17:24) cata_ada2009: bn
(17:17:28) cata_ada2009: te caut
(17:17:39) cata_ada2009: te pup pe veverita
(17:17:48) Io: n-am nici o veverita
(17:17:56) cata_ada2009: dar ce ai?
(17:18:01) Io: dar daca imi iau la un moment dat, promit sa-i transmit
(17:18:12) cata_ada2009: ok
(17:18:23) cata_ada2009: ai un nr de mobil?
(17:18:29) Io: am mai multe
(17:18:32) Io: pe-al cui il vrei?
(17:18:36) cata_ada2009: ok
(17:18:39) cata_ada2009: pe al tau
(17:18:55) cata_ada2009: puup lasal
(17:19:10) Io: acum ca ti-am raspuns la atatea intrebari, raspunde-mi si tu la una
(17:19:16) Io: de unde ai id-ul meu?
(17:19:27) cata_ada2009: puup alta data scuimpo

ce faci?

2011-04-07T16:48:00.004+03:00

ma enerveaza la culme intrebarea "ce faci?". nu stiam cum sa raspund. sau stiam. si stiu si acum. se raspunde cu bine, in cele mai multe cazuri. dar de la un moment dat a inceput sa mi se para o intrebare stupida. de multe ori raspund cu bine-cunoscutul "bine". in sinea mea, totusi imi spun ce dracu sa fac...uneori bine, uneori mai putin bine, diverse, ca toti oamenii, stii cum e. la urma urmei, ce intrebare e asta, frate? nu poti sa fii mai specific? ce fac cand? ce fac azi? ce fac maine? ce-am facut ieri? ce fac de mancare? ce fac dimineata cand ma trezesc? ce fac cand sunt singura? ce fac cu licenta? ca nu inteleg... e prea ambiguu pentru mine.
si inca o chestie care ma enerva in copilarie era ca mi se spunea fata care nu zambeste niciodata. intre timp, am invatat si sa zambesc. nu-s cea mai multumita de acest aspect. uneori zambesc cand celorlalti li se pare ca nu e cazul. zambesc prosteste, de cele mai multe ori. si la urma urmei, cand ma intrebau oamenii de ce nu zambesc, eu ii intrebam la randul meu de ce sa zambesc si totusi, n-a fost nici unul capabil sa-mi dea un raspuns de bun simt. au fost unii care imi si aratau cum se face. de parca io nu stiam! se uitau la mine, isi puneau degetele aratatoare la colturile gurii si impingeau in sus, aratandu-mi de fapt o grimasa de clovn, si nu un zambet adevarat. acum nu numai ca zambesc, dar ma buseste rasul de-a dreptul cand imi amintesc de mascaricii aia.
deci de ce sa zambesc? pentru ca asa vrei tu? pentru ca daca nu zambesc, tu crezi ca sunt trista? de ce trebuie ca lucrurile sa fie ori albe ori negre? si mi se mai spune mie ca-s extremista, cand de fapt societatea asa a definit lucrurile. daca nu zambesti, inseamna ca esti deprimat. nu, frate. daca nu zambesc, inseamna ca nu am motiv sa zambesc. nu inseamna ca-mi vine sa imi tai venele sau sa ma arunc de la balcon.
ce fac? fac cacatu' praf. cam asta fac. am un cacat, pe care incerc sa-l transform in praf. si zambesc cu gandul la aceasta imagine.

despre oglinzi

2011-04-07T14:06:00.006+03:00

suntem oglinzi
în care nu privim destul de des,
dar în care se reflectă mereu alte şi alte imagini.
eu sunt o oglindă
în care te uiţi tu
în care se uită el
în care se uită ea şi voi şi ei şi ele.
de-a lungul timpului, au trecut pe lânga ea
fel şi fel de oameni-oglinzi, care au lipit de ea câteva părţi, unde au avut ei chef. au mai şlefuit-o pe alocuri,
au mai şters-o de praf.
însă un cutremur a venit pe neaşteptate
şi oglinda mea s-a spart.
iar acum nu mai reuşesc ca altă dată, să potrivesc bucăţile la locul lor.
dar care-i locul lor?
unde se lipeşte iubirea?
şi unde se lipeşte ura?
curios, observ că se lipesc chiar una lânga cealaltă.
acum îmi dau seama că unele părţi nu se potrivesc deloc.
dar îmi amintesc că nu sunt ale mele.
le-au lipit oamenii,
doar ca să se reflecte mai bine în oglinda mea.
sau doar ca oglinda mea să fie mai prezentabilă.
când o să termin de lipit,
voi avea o oglindă cu multe părţi lipsă, o oglindă ciobită şi prăfuită.
unii vor privi în ea şi vor râde.
alţii nu.
însă eu o voi iubi, pentru că va fi exact cum îmi doream dintotdeauna să fie: incompletă, imperfectă.

Despre anotimpuri si paparude

2011-04-06T13:55:00.007+03:00

Mergand pe strada, ma gandeam la mine (ca o egoista ce sunt) si la cum ma enervez cand nu-mi ies lucrurile asa cum imi planific. Sau la cum ma supar pe vant, cand bate prea tare samd. Si ma intrebam: da' pamantului i-o placea cand e asa frig? Sau cand e prea cald? Sau cum ar fi sa se impotriveasca? Si sa spuna: ba, stiti ce? Pan-aici! ia ca io nu mai suport anotimpurile astea care tot vin peste mine! Sa se zgaltaie un pic si sa mai scuture cativa din homo sapiensii pe care-i tine-n spinare. Dar nu. Pamantul este acolo si punct. Nu conteaza cat de frig e si cat de mult ninge acum, pentru ca dupa asta, urmeaza sa rasara soarele si sa se incalzeasca. Pamantul nu are de ales, el este, pur si simplu.
Si ma gandeam la mine ce paparuda sunt cum ma enervez si ma incapatanez si ma agit si ma scalambai... exact ca un clovn.
Au fost cateva momente in viata cand am reactionat violent in public. Respectiv: o data cand am alergat sa prind metroul si la intrare s-a impins una-n mine, iar eu am opus rezistenta cu umarul. Se pare ca forta mea a dovedit-o, ca dupa ce s-au inchis usile s-a enervat si mi-a zis: ce-ai draga de te-mpingi asa, esti nebuna? iar eu i-am zis: hai poate-ti dau un pumn in cap ca sa vezi cat sunt de nebuna!
In mod evident, tipa si-a holbat ochii la mine, apoi s-a dus pas-pas printre ceilalti oameni, ca sa se ascunda de nebuna. Iar pe mine m-a bufnit rasu' c-am scos cuvintele alea pe gura. Si-acum rad copios cand imi aduc aminte.
Si a doua oara, am tipat la o vanzatoare pentru ca mi-a raspuns pe un ton flegmatic cand am rugat-o sa-mi arate un al doilea tip de blush. Dupa ce-am ridicat tonul, am purtat chiar o discutie amicala, in care ea mi s-a confesat ca nu prea se enerveaza si ca ar fi chiar culmea, ca are copil mic acasa si ca daca s-ar enerva asa din orice... apoi s-a scuzat ca poate a vorbit un pic mai tare, dar ii zisese cu cateva zile inainte o femeie, ca vorbeste incet ca o pisica. Cred ca trebuia sa-i spuna aleia ca-i nebuna, deoarece pisicile nu vorbesc! Am avut si io zeci de pisici si n-a zis una pas.
Ah! si a mai fost o data, cand chiar i-am dat unuia un pumn in cap. Dar asta pentru ca isi frecase madularul de mine in inghesuiala din autobuz. (dar despre asta, in alt articol)
Concluzia la care am ajuns este ca nu conteaza daca-ti place sau nu , sau daca viata are sens sau nu uneori, pentru ca ea, ca si pamantul asta pe care traim, doar este. Viata pur si simplu este! Sau viata este pur si simplu. Sau viata este pura si simpla. O zi buna si frumoasa!

lalele

2011-04-06T13:23:00.003+03:00

ieri am vazut niste lalele asa de mari, incat cred ca-mi incapea toata fata-n ele. sau mai bine zis, toate fetele.

boc

2011-04-06T13:11:00.003+03:00

nu zici c-alaltaieri seara l-am auzit pe domnul Boc la o emisiune pe tvr, declarand ca el spera si crede ca pana la sfarsitul anului o sa se finalizeze proiectul de modernizare a autostrazilor.
aproape ca mi s-a dislocat mandibula cand am auzit.

you are...

2011-03-24T21:49:00.000+02:00

I am part of the disease

banii

2011-03-23T00:37:00.003+02:00

banii...din somalia si pana-n iu-es-ei, oamenii isi dau in cap unii altora pentru bani. astia mai evoluati o fac intr-un fel diplomatic, de mai-mai sa zici ca duamne fereste, nici nu te-a furat. bah, macar aia din lumea a treia iti dau direct in moalele capului si stii cine te-a lovit, in caz ca vrei sa te razbuni.

la multi ani

2011-03-22T22:50:00.009+02:00

m-am asezat la pc. am o amandina, fondante, cafea si tigari. si 2 maini cu care nu mai stiu ce sa fac. si o gura cu care am spus multe cuvinte urate. vreau sa le iau inapoi. mi le dai?

totul capata acum alt sens. fiecare colt din noi devine dureros. veioza rosie care seamana cu o tichie de turc, pe care o aprindeam cand ni se ardea cate un bec prin casa. am tinut-o in camera, pe hol, in bucatarie, in baie si chiar si pe balcon. peste tot a fost nevoie de ea la un moment dat. o iau eu pe-asta. pestele poti sa-l iei tu. il pui langa ceilalti sa dea ture de acvariu impreuna, pana innebunesc :) ma-ntreb ce-o sa fac cu toate canile pe care le-avem. a zis mama ca-mi elibereaza un raft special din camara unde sa-mi pun farfuriile, tacamurile si altele. ma simt atat de speciala! iti dai seama...un raft intreg numai al meu!

cred ca de la tv ni se trag toate. am stat aproape 3 ani fara el. eh...o sa stim pe viitor sa nu ne mai luam.

o sa mai iau biroul asta descleiat pe care o sa tin nimic si din cand in cand o sa mai trantesc sertarul, sa-mi amintesc cum ne enervam cand ne cadea pe picioare sau pe pc. pc-ul il iei tu.

e special locul asta. sau poate noi l-am facut special. cablul de pe scari de care ma impiedic, luminatorul din bucatarie pe unde picura un pic cand ploua, cuibul de gugustiuci de deasupra balconului, sunetele pescarusilor cand vine primavara, englezoiul pervers care ne studia cand stateam pe balcon si ploua, domnul Bogza, care ne oprea pe scara sa ne spuna pentru a mia oara ca el e vecinul nostru si ca sta langa noi, daca avem nevoie de ceva vreodata, doar sa-i batem in usa, ca el ne-aude, tavanul patat de cand ne-a plouat in casa, in care gaseam fel si fel de forme de animale sau de monstri. mai tii minte cand am iesit la 5 dimineata sa ne luam saorma cand ne-a curs apa in casa?

in fine...la iesirea din casa devine si mai dureros. faci stanga la iesirea din curte, apoi dreapta si vezi casa cu geamuri mari de sticla pe care o admiram de fiecare data cand treceam pe langa ea, apoi e bordura aia de langa manolo, pe care o urci greu cu bicla ca-s multe masini parcate, mai e si parculetul de la intersectia cu popa nan, magazinul burtafara, magazinul de la geam, dubla personalitate si rosii in punga si drumurile facute intre magazinele astea, uneori pe timp frumos, alteori pe frig si vant. mai sunt si cainii: picioare scurte, vulpita, foca si urecheatul.

ce tambalau am facut anul trecut de ziua mea...am aruncat cu ligheanul prin casa si am urlat ca din gura de sarpe. ma amuz acum cand imi amintesc ce furioasa eram. sunt penibila cand ma enervez. iarta-ma!

pentru mine, ai stiut dintotdeauna sa faci din orice loc in care-am fost, acasa. nu au fost nici cainii, nici pescarusii demni de poveste. tu i-ai facut asa. tu le-ai dat nume. tu mi-ai dat si mie un nume si un loc caruia sa-i spun acasa. degeaba incerc sa ma agat de casuta asta. nu ea e acasa. langa tine e acasa. te iubesc!

rectific: nu ai facut din orice loc acasa. ai facut din orice loc o poveste. dar ca orice poveste, a avut un inceput si un sfarsit.

Jos palaria, domnule Bleont! sau mai bine zis jos pantalonii!

2011-02-24T22:20:00.004+02:00

http://www.libertatea.ro/stire/video-exclusiv-claudiu-bleont-le-a-aratat-penisul-jurnalistilor-323860.html

Au trecut 6 minute de cand am vazut clipul si inca am gura pana la urechi. N-as fi crezut ca domnul Bleont are atata tupeu.

Negru/alb

2011-02-20T04:50:00.003+02:00

Ceai la 5 dimineata. e si asta ceva. se pare ca intr-adevar, sunt un om al extremelor. ceai, dupa o noapte de putin prea mult alcool.

Oul sau gaina?

2011-02-20T04:47:00.003+02:00

V-ati intrebat vreodata cine a fost primul, oul sau gaina? Biblia a raspuns deja la aceasta intrebare. Conform Genezei 1:20-22, gaina a aparut inaintea oului.

Despre dragoste si atat

2011-02-20T04:17:00.003+02:00

Am avut adineauri o discutie cu o prietena, despre ce inseamna iubirea, de fapt. Iubirea e atunci cand simti ca iti pierzi mintile si rasuflarea, cand iubesti in mod obsesiv o persoana si ti-ai da si o mana pentru ea, sau cum spune Utza, in cazul in care ar avea nevoie de transplant de inima, tu te-ai oferi sa-l ajuti si el ar accepta, ca un nesimtit; aia in care te imbeti si plangi ca prostul, aia in care cand te desparti de el, simti ca e sfarsitul lumii? Sau aia in care totul e calm, nu exista intrebari, suspiciuni si alte cacaturi de genul asta, aia in care nu mai e nevoie de vorbe si daca ar avea nevoie de un transplant de inima, te-ai oferi pentru ca ai ajuns la concluzia ca merita? Nu din vreo dorinta nebuna de a demonstra cuiva ca iubesti cu adevarat, cand de fapt tot ce iti doresti e sa fii tu iubit cu adevarat . Eu am trait-o si pe prima si pe a doua...si pot sa zic ca ma uit cu groaza in spate la prima - cea obsesiva pana la agresivitate, pentru ca nu ma recunosc,eram alt om. Eram toata o furie si-o nebunie. There was no peace in my heart... si cred ca asa nu se poate. Cred ca prin iubire, oamenii nu se distrug, ci mai degraba creeaza si evolueaza impreuna. Asta cred eu despre iubire. Sau mai putem rezuma, citand-o pe viitoarea mare scriitoare Silvia Tuvene: "fiecare are momentele lui de nebuneala. in amorul adevarat fiecare e nebun in felul lui, in amorul de rahat doar unul e nebun si celalalt tre sa suporte. mama ... cata intelepciune" ah, sau poate nu trebuia sa pun si partea cu intelepciunea? ba am pus-o, ca e adevarata. na poftim! ca iti gadil si orgoliul.

Furia

2011-02-20T04:17:00.001+02:00

Furia se transforma in mahnire, apoi in durere si tristete. De remarcat insa furia ascunsa sub masca durerii, care poate fi falsa. Uneori, durerea este atat de ingropata in noi, incat nu mai reusim sa domolim furiile care au ajuns sa ne stapaneasca, pentru ca nu facem loc durerii si nu o lasam sa se exprime.

Cum sa ma las de fumat? - partea 1

2011-02-20T04:16:00.001+02:00

Dependenta de tutun e cea mai marsava dintre toate, te face sa crezi ca tu chiar nu ai o problema, nu ca nu esti dependent, ci cumva ajungi sa crezi ca nu ai de ce sa te lasi, desi motivele pot fi insirate pe cateva pagini. Cel putin!

Dupa o saptamana in care am avut o singura zi fara tutun si in rest am fumat cate 1-2 tigari/zi, incep saptamana asta cu speranta ca n-o sa ma mai las condusa de-al meu creier, care in conditii de stres imi dicteaza ca am nevoie sa fumez o tigara. Cumva, nu stiu cum si de ce, nu s-a impregnat in creierul oamenilor si se pare ca nici al meu, ideea ca tutunul NU IMI ADUCE NIMIC BUN! Dar chiar NIMIC! Asta in cazul in care caderea dintilor, ingalbenirea lor si a mainilor, ca sa nu pomenim de alte boli si moduri subtile in care te poate afecta fara ca macar acestea sa poata fi detectate, pot fi considerate lucruri bune.

Am decis de saptamana trecuta sa ma las de fumat si am privit treaba asta intr-un mod foarte serios. Pentru ca mi-am dat seama care e motivul pentru care rata oamenilor care reusesc sa se lase de fumat este foarte mica si anume faptul ca fumatul, pe langa faptul ca nu iti aduce nimic bun, nu iti aduce nici nimic foarte rau pe termen scurt, incat sa te ingrijoreze. Oamenii nu vad efectele sale pe termen lung. Se gandesc doar la viitorul apropiat, pentru ca din cate stiu ei, doar pe asta il au si pe asta sunt siguri. Insa, asta nu-i un motiv pentru a-ti micsora sansele ca viitorul apropiat sa se prelungeasca.

Am o prietena care mi-a spus ca a facut un calcul simplu: cat a cheltuit intr-un an ea cu prietenul ei pe tigari si sucuri. Ei...cam cat? Cam 2500 de euro. Pai cum suna asta? Jesus fucking Christ! Cam asa suna. Toti fumatorii isi gasesc fel si fel de scuze, adica nu-s ca dependentii de alcool, care zic ca beau de placere sau de necaz, sau dependentii de heroina sau alte droguri, unde motivele sunt limitate, sa recunoastem.

Ei bine, de la un fumator o sa auzi fel si fel de motive, care mai de care mai haioase, cum ar fi: nu ma las de fumat, ca-mi place gestul. Pai baga-ti frate un creion in gura sau ce vrei tu, daca ideea e ca-ti place sa bagi chestii in gura! Sau: nu ma las de fumat, ca doar o viata am si vreau s-o traiesc asa cum vreau. And that is a reason....how? Sau: nu ma las de fumat, ca oricum sunt inconjurat/a de fumatori, deci as fi un fumator pasiv si si fumatorii pasivi se pot imbolnavi de cancer. Sincera sa fiu, nici nu sunt convinsa de veridicitatea acestui studiu...care la urma urmei ar putea fi o fabulatie inventata de catre companiile producatoare de tutun, pentru ca imbiba creierele fumatorilor cu ideea ca "you too, even if you quit smoking, could die from cancer!you're not quite different from a non-smoker!" Ba esti! Nefumatorii nu obosesc (decat daca-s obezi) asa repede cum obosesc eu cand urc cele 3 etaje pana la garsoniera mea. Apropo de obezi, un alt motiv stupid, pe care-l poti auzi din gura femeilor, ca doar ele-s asa interesate de imagine, este urmatorul: mi-e frica sa ma las de fumat, ca ma ingras! Serios? Adica cum? Adica e mai normal sa bagi tutun in tine pentru ca esti mai slaba daca fumezi decat ai fi tu in mod normal? Pentru ca nu esti capabila (adica nu ai vointa necesara, nu vreau sa jignesc pe nimeni) sa ai un stil alimentar sanatos? Adica din lene si lipsa preocuparii pentru propriul organism, sa lasam tutunul sa se ocupe de kilogramele in plus. How in the name of God is that healthy or even normal?

Vreau sa spun ca toate motivele de mai sus sunt doar niste inventii, niste scuze pentru a nu ne face sa credem ca avem o problema sau o dependenta fizica si reala. Singurul motiv pentru care oamenii fumeaza este dependenta fizica! Nu exista nici un alt motiv. Am facut acest test de 2 ori pe mine. O data mi-am cumparat un pachet de tutun fara nicotina,acum cativa ani. Fumam din ce in ce mai mult si din ce in ce mai mult imi venea sa ma dau cu capul de pereti. Ma enervam si mai tare, ca gestul ca gestul, imi placea...insa where was the fucking nicotine?I fucking need it! Simteam ca ceva nu e in regula...ca nu imi intra in plamani ce am eu nevoie. Asa ca am renuntat dupa primul pachet.

A doua oara, am pus un pariu cu Sorin. I-am zis ca uite, eu iti dovedesc ca nu sunt dependenta de nicotina si ca pot sa stau doua saptamani fara sa fumez. Aceasta actiune s-a finalizat prin a da in scris cu subsemnatul ca recunosc dependenta fizica de tutun.

-Va urma

Choose life! sau What about heroin?

2011-01-15T17:13:00.006+02:00

Am crescut intr-un cartier din Bucuresti renumit pentru droguri. Toata lumea cand aude de Dristor, spune: ah, da...la drogati. Am avut norocul ca fratele meu, desi de o varsta
apropiata cu drogatii din carier, nu a apucat-o pe calea asta. Imi amintesc cum stateam in fata scarii cu ceilalti copii si la un moment dat a aparut unul dintre ei cu seringa in vena, balmajind ceva, sau cum gaseam peretii din scara blocului raschetati, sau cum imi bateau la usa sa-mi ceara o lingura, apoi dupa ce o foloseau pentru a-si prepara heroina, mi-o si aduceau inapoi.
Baieti buni, dealtfel. Am si fost indragostita de-a lungul timpului de vreo 3 dintre ei: Jumara, Jack si Copilul, parca.
Jumara - era un fel de sef al lor. Gagiu bine el asa, semana foarte bine cu Robbie Williams, am realizat ulterior. Se rupea constant la mine in scara cu ceilalti, pana cand au aparut absorbantele Always pe piata (evolutia, bat-o vina!). Asa a fost sa fie pentru Jumara, care a intrat in inchisoare dupa ce a jefuit una dintre promoteritele de la Always, care bateau din usa-n usa pentru a oferi gratis femeilor absorbante. I-a furat telefonul mobil, ca erau la moda pe vremea aia si deh, nu toata lumea avea. L-am revazut la ceva timp dupa, pe Jumara, care iesise din inchisoare, se reabilitase intr-un mod fenomenal: purta costum, isi gasise un loc de munca, nu se mai droga, era bine, sanatos si voios. Asta a durat cateva luni, cand s-a dat iar pe heroina, pana cand a mai facut inca o chestie pentru care a intrat iar in puscarie. De data asta insa nu am mai aflat pentru ce...ideea e ca a intrat cam pe cand aveam eu vreo 15 ani, si iata ca nici dupa 10 ani nu s-a intors in cartier.
Robert - fratele Roxanei, care a intrat in inchisoare la varsta de 18 ani si a stat pana pe la 28. Asta mi-a povestit Roxana, sora lui, cand mi-a impartasit experienta ei personala cu heroina. M-am intrebat atunci: oare cum o fi sa te intorci la 28 de ani intr-o societate pe care nu o mai recunosti si cu gandul ca cei mai importanti ani din viata ta i-ai petrecut in inchisoare din cauza unei idiotenii facute cand erai copil. Nu stiu ce s-a intamplat mai departe cu Robert, pentru ca m-am mutat din cartier intre timp.
Pe Roxana o stiu cel mai bine, pentru ca am vazut-o transformandu-se sub ochii mei din copilarie si pana in adolescenta. Roxana, cat timp a fost pe heroina, era nenorocita aia care imi fura banii, sau ma rog, i-i dadeam eu, ca sa nu ma bata, si imi lua tigarile. Slabise in ultimul hal, era de nerecunoscut, arata ca un mort la propriu. Dupa ceva timp, pe la varsta de 20 de ani, reusise sa scape de droguri, fusese internata la dezintoxicare de parintii ei. Era mai calma si mai amabila, devenisem aproape prietene si-i dadeam tigari de buna-voie.
Cel mai bun exemplu din cercul asta de drogati, este Bute, care statea vizavi de mine, pe scara cu Roxana. Bute s-a drogat timp de cativa ani, pana cand a gasit o gagica. Una d-asta ciudatica, de era tunsa scurt si intr-o saptamana avea parul roz, in alta verde, in alta albastru si tot asa. I-am vazut impreuna, apoi din ce in ce mai des impreuna, apoi au facut un copil. Bute se tot ingrasa si cred ca pentru ca bine ii mergea. Bute este un erou! Nu stiu cine, el singur, ori gagica aia a lui l-a ajutat sa se lase de heroina, oricum ar fi...jos palaria!
Apoi, au trecut anii, am crescut, drogatii au disparut treptat-treptat din cartier. Un pic mai tarziu, am avut un prieten de pe-acolo din zona: Costica. Venea aproape zilnic la vecinul meu de vizavi, Cezar, in timp ce eu cu Ruxandra invatam pentru Bac. Il vedeam zilnic de la geam, ca stateam cu geamurile deschise, normal, si in pauze, ascultam cu Ruxandra Nirvana la maxim. Vreo 2 luni cred c-am fost cu Costica. Costica era un tip care suferea de personalitate de tip borderline, ceea ce insemna ca avusese vreo 2 tentative de suicid: o data a luat un castron de pastile si a ajuns in coma la urgenta, iar alta data s-a spanzurat de franghia de la WC-ul din Jack si l-a gasit prietenul lui, Liviu. Costica era tipul ala care nu avea nimic in viata, care nu avea nici o chestie care sa-l bucure si sa-i dea un sens vietii. Imi amintesc ca imi spunea cand stateam pe scara si-i citeam poezii, ca uite, io n-am nici o chestie asa care sa-mi placa cum iti place tie teatrul. Si mi-a mai zis ca iti dai seama ce frumos o sa fie? o sa fie ca si cand ai trai mai multe vieti...in teatru. Am rupt de tot legatura cu Costica intr-o perioada, ca mai tarziu, sa ma intalnesc cu fratele lui, cand stateam cu Ruxandra in fata scarii (asta acu’ vreo 3 ani jumate) si sa-l intrebam noi Costica ce mai face, mah? La care el: Pai n-ati auzit? Cu o fata complet socata. Noi nu. El hai mah, chiar n-ati auzit de Costica? In momentul ala un gand-fulger mi-a trecut prin cap, si am aflat ulterior ca acelasi gand l-a avut si Ruxandra: Costica s-a sinucis. Ei bine...nu era asta. Costica intrase in puscarie pentru trafic de heroina. Se bagase in combinatie cu niste dealeri si vindea si el cat sa-si ia doza. Bine-cunoscutul scenariu cu sad end. Fra-su ii tot spunea in timpul asta ca ba Costica ba, esti nebun ma, las-o dracu de treaba. Pana intr-o noapte, in care s-a lasat cu interventie ca in filme, cu politia care a intrat peste el in casa si l-a pus la pamant cu mainile la spate si catusele la maini. A fost o perioada d-aia in care dealeri incepusera sa se toarne intre ei, asa ne-a spus fra-su. Opt ani a primit Costica. Nu primeste vizite, decat de la frati-su si ceilalti membri ai familiei. Mi-a povestit fra-su ca s-a schimbat Costica...a inceput sa vorbeasca despre Dumnezeu. Costica era ateu.

Intre Iad si Rai

2011-01-05T16:10:00.003+02:00

Un om curat si zambitor, dupa ce i-a intors Tatalui rasuflarea de viata, a fost condus de catre ingerul sau pazitor in Regatul Adevarului, unde insusi Fiul a venit sa-l intampine ca pe un sfant.
- Bine ai venit, inainte sa te odihnesti putin, ai dori ceva anume?
- Da, mi-ar placea sa vizitez Iadul si Raiul, ca sa pot discerne definitiv intre iluzie si adevar...
Si Domnul l-a condus pe om, intai in iad, unde era o masa mare in mijlocul careia se afla o oala cu mancare foarte buna. Era un cadru neutru, nici bine, nici rau, ci doar niste oameni foarte tristi si foarte slabi, avand de maini legate niste linguri foarte lungi...atat de lungi, incat nu puteau ajunge sa inghita niciodata. Mirarea omului simplu si zambitor a fost cand a vazut Raiul, unde scena era asemanatoare, cu exceptia unui singur lucru: la masa, oamenii, cu lingurile legate de maini, erau foarte fericiti si impliniti.
- Iisuse Hristoase, nu inteleg ceva, de ce oamenii din Rai sunt fericiti, iar cei din iad, atat de abatuti si de flamanzi, daca si unii si altii au linguri atat de lungi, incat nu le pot duce la gura?
Si Domnul zambind bland a spus: diferenta intre unii si altii este atat de evidenta, incat si pentru noi este o enigma de ce Iadul inca mai are clienti. Ai vazut ca in Rai oamenii se hranesc intre ei, iar in intunericul de jos ei nici macar nu se gandesc la asta?!

ce faci cand nu stii ce sa faci?

2010-12-16T21:20:00.003+02:00

acum vreo 3 saptamani, ne intorceam pe la ora 1 de la niste prieteni. intram noi in curte, avansam pana la usa scarii si cand sa bagam cheia in usa sa o deschidem, suntem intrerupti de un sunet de metal greu rostogolindu-se pe scara, cam de pe la etajul 1 sau 2 pana aproape de parter, am estimat noi. toti muschii fetei s-au indreptat subit in jos, in semn de uimire. trebuie sa precizez ca in urma cu 2 luni, o vecina m-a oprit pe scara blocului sa-mi dea o copie dupa cheia de la intrarea in scara, deoarece tocmai pusesera butuc, pentru ca umblau niste hoti pe la noi pe scara, ba chiar cica furasera un calorifer de fonta de la noi de pe etaj. deci hotii au furat cu noi in casa, cel mai probabil, dar asta nu-i nimic, deoarece lui Sorin i s-a intamplat sa intre hotii peste el in casa in timp ce dormea. ei, cu fetele schimonosite ne-am uitat unul la celalat intrebatori, insa n-am avut prea mult timp de gandit, ca s-a mai auzit inca o data zgomotul respectiv, doar ca mai scurt. uimire si cutremur! ce poa' sa se rostogoleasca la ora 1 noaptea pe scara? hai da-o-n puii mei!io zic gata, mi-am luat talpasita. mergem la birou si dormim. cadem de acord intr-un final sa mergem la birou, insa constatam ca nu avem chei. motiv pt care trebuie sa-l sunam pe Antonio, Antonio care e in oras in godot. Ne-am urcat in taxi, am ajuns in godot, unde am baut io o cuba libre si Sorin o bere de 10 lei. Intr-un final, noaptea infricosatoare s-a transformat intr-una foarte simpatica, cu muzica live de la trupa 13, bautura si revederea unor vechi prietene. dupa ce-am petrecut, ne-am intors linistiti acasa, cu gandul ca n-or fi stat pan' la 5 dimineata hotii sa ne astepte pe noi.

vorbe de duh iarna

2010-12-16T21:15:00.004+02:00

era o iarna friguroasa, mai exact aia de anul trecut, cand il asteptam pe Sorin in statia de 330 de la Piata Presei Libere. il asteptam si in acelasi timp cu mine, un domn stimabil, pe la vreo 40 de ani, facea ture in statie si vorbea la telefon. ce-am apucat sa aud au fost urmatoarele vorbe: "Pai hai draga, cand ajungi? te mai astept mult? ca am inghetat...nu mai vezi tu pula sculata pe frigul asta!"
Sorin mi-a confirmat ulterior ca exista un mare adevar in vorbele acelui prea-stimat domn.

Gand pentru Sorin

2010-12-16T03:41:00.004+02:00

Te iubesc pentru ca m-ai schimbat si pentru ca iubesc felul in care m-ai schimbat. Tu esti inteleptul meu calugar tibetan. Esti Dalai Lama al meu. In toate vietile am zis, in toate o sa te caut. Mai stii cum ti-am zis cand ne-am cunoscut ca eu mi-am planuit sa ma sinucid pe la vreo patruj de ani si tu ai zis hai sa facem unu-doi copii si apoi ne-o dam impreuna pe la saij' de ani...o supradoza ceva, sa murim impreuna. Si mai stii cum dupa o perioada, ti-am zis ca nu-mi mai doresc sa mor nici la 40 si nici la 60, pentru ca nu o sa-mi ajunga o viata cu tine...pentru ca "10 vieti de-as sta cu tine...tot ar fi putine".

Of Mice and Men

2010-12-02T18:47:00.003+02:00

Inca de cand am primit cartea asta, imi suna foarte familiar titlul. Nici acum nu stiu de ce, dar ce pot sa spun e ca nu ma asteptam chiar sa-mi placa, fiind si prima carte citita in engleza. Steinbeck are un stil de a scrie asemanator cu al lui Bernard Werber, este genul de scriitor care de la prima pagina te face sa vizualizezi povestea, te face sa vrei sa vezi filmul - asta daca a fost facut unul, daca nu, te face sa vrei sa-l faci tu. In timp ce citeam, ma si gandeam deja cum ar fi piesa de teatru...da...si aia acolo...si toate detaliile pe care le da...mhm...si l-as pune pe Marius Manole sa-l joace pe Lennie. Lennie care este un personaj extraordinar. Dupa doar 10 pagini, mi-a placut de el. Dupa inca vreo 10, mi-am dat seama si de ce: pentru ca seamana cu mine. Nu ma manifest intocmai ca el, dar cunosc sentimentul pe care-l ai atunci cand vrei sa faci un lucru bun, dar ceilalti interpreteaza altfel decat tine pt ca ei vad diferit. Si stiu ce inseamna sa te bucuri de lucrurile nu mici, ci foarte mici, copilaresti, pentru ca asta sunt de fapt, asta am ramas...un copil, care atunci cand se bucura prea tare, in sinea lui se intreaba daca este retardat sau pur si simplu atat de aproape de acel gen de fericire primitiva.

curatenia de dinainte de razboi

2010-11-23T15:19:00.003+02:00

azi de dimineata m-am trezit cu chef de munca. ca in fiecare dimineata, dealtfel, numai ca de obicei ma las ispitita de PC. si cand o fac, ma pacalesc singura ca ei, hai ca nu-i asa grav, stau juma de ora-o ora, verific nush ce, mai arunc un ochi pe facebook si gata. pfff...ce naiva, ce naiva! s-a dovedit de fiecare data, ca daca ma asez la PC imediat ce ma trezesc, nu-i a buna si nu mai fac nimic din ce-mi propusesem sa fac. asa ca azi, gata! - mi-am zis, ma apuc de curatenie imediat cum fac ochi. ceea ce-am si facut. doresc a face un rezumat al curateniei de cand sunt somera (o luna): intr-o zi am dezghetat frigiderul, in alta am spalat aragazul, apoi in vreo 2 zile deloc consecutive, a urmat frecatul faiantei plina de stropi de ulei din bucatarie (i hate doing that, btw); dupa ce-am terminat cu astea, pe care eu le consideram cele mai dificile aspecte din procesul curateniei (in cap aveam toata "schena" curateniei, organizasem pe criterii de dificultate activitatile), ramasese de maturat si dat cu mopul. imi place mopul, e simpatic el asa, mai putin cand se umple de parul care-mi cade. booon! nici cu cafea-n stomac si nici cu mancare, ma apuc de curatare. actiunea a durat de la ora 12.30 pana la 15. timp in care am maturat si am dat cu mopul. atata tot! ba pardon, mi-am mai anchilozat si spatele, tot in timpul asta, de cat am stat aplecata. stiam ca atunci cand stai aplecata, ca femeie, e de bine, dar iata ca nu si in conditiile astea! in timp ce dadeam cu matura in spatele patului, aflu ca a inceput razboiul intre Coreea de Nord si Coreea de Sud. ma gandesc: ah, belea, pai nu mai am de ce sa fac curat, daca tot o sa murim! ca cica a prezis Nostradamus si inca o clarvazatoare, ca al 3-lea razboi mondial va incepe pe 11 noiembrie 2010, si tananinaaa, conform nu stiu carui calendar, azi suntem in 11 noiembrie. oh! am decis sa las clarviziunile deoparte si intr-un final, am terminat. normal, ca doar de-asta-i final. am sa fac un scurt inventar al curateniei. in urma maturatului, am scos de sub dulap:
- 2 perechi de sosete masculine
- 1 pix
- 2 tiple de plastic
- 1 pachet foite bune, dar prafuite
- 1 cablu ide
- 1 portofel tot masculin
- 1 sticluta de spirt
- 1 parte din ochelarii mei de soare
- 2 servetele folosite
- tasta F1 de la o tastatura cu care-am dat de birou mai demult

tin sa mentionez, pentru oamenii care nu stiu ce inseamna sa faci curat (in special barbatii), ca acest dificil proces al curateniei, implica doua etape: prima este aia in care femeia, intr-un final, dupa ce nu mai suporta jegul, se apuca si face curat, iar a doua este aia in care, barbatul, ca un bou ce spune ca nu e, o mentine, prin ne-lasarea sosetelor sub pat, sub birou, sub sifonier, in spatele usii din baie, pe langa fotoliu si-n alte locuri obscure; ne-lasarea cutiilor/pet-urilor de bere pe sau sub birou, a hartiilor si hartiutelor, a pachetelor de tutun, a pachetelor de filtre si foite terminate, a bucatelelor de foite imprastiate, a cutiilor de iaurt, a ambalajelor de chips-uri, sticks-uri, seminte, caserole de inghetata pline varf cu coji de seminte si ambalajul lor deasupra muntelui de coji, monede, pastile homeopate, cani folosite si alte obiecte neidentificate.
intr-un viitor cu mai multi bani, imi voi angaja o femeie care sa vina si sa-mi faca curat in casa. sau poate un barbat. asta din doua motive: 1. imi place curatenia, dar nu sa o fac eu 2. sunt atatia oameni saraci, asa ca ajut si eu unul din ei, care are nevoie de bani mai mult decat mine.
asa ca...hai sa ne comportam ca niste homo sapiens sapiens ce suntem, nu ca niste neanderthali! and...back to work!

It's only after we've lost everything that we're free to do anything

2010-11-22T18:31:00.006+02:00

22 noiembrie...a trecut anul asta ca o intepatura de ac, atat de repede mi se pare ca a trecut. si cum nici intepatura de ac nu e tocmai placuta (nu stiu cum o fi pt altii, dar asa e pt mine), la fel a fost si anul asta. ce se intampla cand esti stresat? pai se intampla multe si din astea multe, prea putine reusesc sa intre in filtrul rational al gandirii si din astea putine, si mai putine ajung sa fie rezolvate. anul asta am trait un haos la toate nivelurile fiintei mele. daca pana acum credeam ca stiu ce-i ala haosul, ei bine, m-am inselat, pentru ca abia acum l-am cunoscut cu adevarat. dar e bine...e bine ca doar prin haos reusesti sa te schimbi si sa te purifici. cine spunea ca un lucru care te-a suparat azi, te afecteaza doar cateva zile, se cam insela. pot sa declar ca si acum, dupa ani buni, inca sunt afectata de cuvinte care mi-au fost repetate in mod sistematic si in care inca mai cred. de-asta am ajuns sa imi sabotez fericirea inca o data (asa cum eram obisnuita, numai ca de data asta mi-am si dat seama ce tehnici obscure foloseste creierasul meu pt asta si sper sa-l pot tine sub control) si de-asta, daca nu cred oamenii de langa mine lucruri urate despre mine, e deajuns sa le cred eu pentru a avea impresia ca asta cred si ei si pentru a-i acuza pe nedrept, doar ca sa dovedesc eu! pentru ca exista cu siguranta nebunia asta in capul meu, ca doar asa am fost invatata, ca da! asa e, ia uite ce rai sunt oamenii, asa decurg lucrurile, orice-ai face, n-ai cum sa schimbi, si eu sunt intr-adevar o curva proasta, avea dreptate mama...mama e un fel de Black Jacob, iar eu ma straduiesc sa fiu Jacob. ma straduiesc, pentru ca e greu sa iesi din niste tipare ale gandirii dupa ani si ani de repetitie a acelorasi lucruri si viziuni hidoase despre lume. of, daca as putea sa iert...daca as putea sa-mi potolesc setea asta de razbunare care se rasfrange asupra oamenilor de langa mine din acest moment, din cauza unor uri vechi...daca as putea sa-i explic creierului meu ca nu ei sunt de vina pentru durerile vechi...
asa am invatat ca e important sa traiesti clipa, am invatat adevarul care sta in multe vorbe din popor...precum "Graba strica treaba" - duamne, da' cum o strica, pentru ca daca te grabesti, inseamna ca nu traiesti clipa, iar asta cred ca este cea mai importanta filosofie in viata, pentru ca daca nu traiesti acum si nu stii cine esti si ce simti in acest moment, o sa devii ceva ce poate ca nu vrei sa devii. daca nu iti constientizezi sentimentele clipa de clipa si le lasi sa treaca prin tine pur si simplu, creierul se trezeste la un moment dat si te pocneste si ia un pic de-acolo si inca un pic de-acolo, face el un amalgam de stari contradictorii si te trezesti urland in stanga si-n dreapta, te trezesti ca nu mai intelegi ce spun si ce vor ceilalti de la tine si mai ales, ca ceilalti nu inteleg ce vrei tu si si mai stresant si agravant este ca nici tu nu te mai intelegi. parca nu mai vorbiti aceeasi limba. de fapt nu parca, chiar nu mai vorbiti aceeasi limba. de-asta zic ca sa traiesti clipa este cel mai important. dar nu oricum...s-o traiesti constientizand ce se intampla in interiorul tau si in ce masura te afecteaza un anumit lucru. cred ca atunci cand comunici cu cineva, cel mai bine e sa incerci pe cat posibil, sa vorbesti nu prin cuvinte, ci prin stari. sa ii explici cum te face sa te simti chestia respectiva pe care-a spus-o el/ea. asta cred ca inseamna sa comunici. pentru ca folosim cuvinte cu o asa usurinta, incat, nu ca si-au pierdut cuvintele semnificatia, ci noi ne-am pierdut semnificatia. ne-am pierdut intelesul si adevarul. cum zice nenea Damien Marley in "It was written": "The truth is crying out and it's so loud and so clear, but most people won't even hear". Stateam si ma intrebam zilele trecute cine in lumea asta nu-si doreste sa fie fericit? Si zambesc si acum la gandul asta...pentru ca in mod evident, cu totii ne dorim sa fim fericiti, sa fie bine, sa fie pace, sa fie liniste. si-atunci ce ne impiedica? ratiunea? ar trebui sa simtim mai mult si sa gandim mai putin? e abstracta viziunea asta...pentru ca si simturile sunt dictate tot de creier... Psihologia inseamna stiinta sufletului. si daca sunt totuna...atunci ce trebuie sa ascultam? nu cred ca exista oameni care se nasc buni sau oameni care se nasc rai, cred ca oamenii devin intr-un anume fel, mai buni sau mai rai, nu buni sau rai. cred ca traim intr-o lume perfecta, asa cum e ea, pentru ca asa e si universul din care facem parte, asa cum exista lumina, exista si gaurile negre care absorb toata lumina din jurul lor...dar ca sa vezi coincidenta, pana si inauntrul gaurilor negre este tot lumina! o mare filosofie a yin si a yang-ului, pe care asiaticii o venereaza si pe care incep sa o vad in toate aspectele din viata. si incerc, pe cat posibil, sa imi cunosc demonii si sa-i accept asa cum sunt, pentru ca sunt tot ai mei si daca eu nu pot sa traiesc cu ei, cine poate? ei o sa fie acolo mereu, dar daca eu sunt constienta de existenta lor, cand ii vad ca o iau pe aratura, pot sa le mai dau una-n cap- pac! si sa le spun sa schimbe sensul.
m-am mai intrebat cum poate sa fie ceva bun, rau? ei bine...se poate! se poate pentru o singura persoana, ceva bun sa fie si rau, dar pentru persoane diferite?
In final nu stiu ce sa zic, cum n-am stiut nici pe parcursul articolului.

Damian Marley - It was written si versurile - melodia care m-a iluminat saptamana trecuta, pentru toate adevarurile pe care le invatasem si le uitasem si pe care mi le-a redescoperit.

o poveste de 4 luni si 8 zile sau cum a aparut primul meu articol intr-un ziar!

2010-09-14T19:23:00.010+03:00

faza! azi am primit pe mail. de fapt nu. totul a inceput intr-o zi in care am aplicat la un job de redactor pe ejobs. la ceva timp dupa, am fost contactata de catre cei de la Forumul Civic Roman, care imi multumeau, in primul rand, pentru CV-ul transmis pe ejobs, apoi ca "Avand in vedere ca avem nevoie de profesionisti (nu sunt) cu experienta in domeniu (nu am), cu forta de munca (sa zicem ca da...) si pasiune pentru meserie, si pentru ca apreciem activitatea dvs. de pana in prezent(?!), va aducem la cunostinta ca ati fost selectata pentru o prima intalnire."
Prima intalnire care a fost si singura! Ma duc eu la intalnire, la Facultatea de Agronomie, - ca acolo isi au sediul - extrem de incantata si increzatoare in propriile-mi forte. ca mama, sa vezi ce-o sa le zic, o sa-i dau pe spate, ii sparg. si-guuuuur! ei...ajung io acolo, nimeresc pana la urma usa acestei fundatii, unde ma intampina o doamna care statea in spatele unui birou, care imi inmaneaza o foaie si ma intreaba de CV, de care eu evident ca uitasem! si imi spune, in timp ce ma conduce catre o alta sala: completati fisa asta si asteptati in sala. ei, cand deschide usa salii, mare mi-a fost mirarea, Doamne, sa vad sala aproape plina. in jur de 20-25 de oameni asteptau acelasi lucru pe care aveam si eu de gand sa-l astept. si stau. si stau si stau pana apare un nene pe la vreo 50 de ani asa, cu inca unu, mai tanar, dar mai tolomac. ei...si incepe nenea in varsta sa ne explice ce fantezie avusese el cu-o noapte inainte, probabil. ei bine...nu am sa spun, ca doar e fantezia lui, sa si-o pastreze. in urma discutiei, a ramas sa ii trimita fiecare optiunile pt domeniile in care vrea sa scrie articole. le trimit io optiunile, ei imi trimit primul mail, in care spuneau sa nu risipim cei 2% din salariu! si ne propuneau sa sprijinim Forumul Civic Roman. zic hai ca asta-i buna. in al doilea mail, mi-au scris sa le trimit materialele pentru numarul pilot al ziarului. ei! si stau io si ma chinui si pana la urma reusesc sa trimit articolele cu vreo 2 zile intarziere. ah! pardon, inainte sa le trimit articolele le-am scris un mail in care le ziceam ca am uitat sa aduc CV-ul la interviu si inca unul in care le-am scris ca imi cer scuze, se pare ca am uitat sa atasez CV-ul in mail-ul precedent (si in care atasasem si CV-ul). a doua zi dupa mail-ul cu proba, mai primesc un mail de la ei cu termenul limita de trimitere a materialelor (07.06, eu credeam ca le-am trimis in 09.06). spun credeam, pentru ca pe 09.06, primesc un mail de la ei, prin care ma instiinteaza ca a fost depasit termenul limita, si ca daca doresc in continuare sa colaborez cu ei, ma roaga sa le trimit materialele pana cel tarziu 11.06. insa! in aceeasi zi (da, si eu ma intreb cand oare o sa se termine povestea asta) trimisesera un mail in care specificau ca materialele trebuie sa contina poze si sa aiba max 2 pagini in Word.
eu le raspund si le spun, ca imi pare rau, se pare ca a fost o eroare de la Yahoo Mail, ca intr-adevar, m-am uitat in Sent si mail-ul nu fusese trimis. (eram convinsa ca-l trimisesem!!!) le spun ca voi face modificarile conform instructiunilor si le voi trimite materialele. Evident, le-am trimis pe data de 11, la ora 11 noaptea. ei imi raspund si-mi spun ca in cursul acelei saptamani va fi editat primul numar al ziarului, pe care mi-l vor trimite si mie. (pe 14.06) pe 06.07 le-am trimis un mail in care le-am spus ca au trecut 3 saptamani de cand am primit ultimul mail de la ei si inca nu am primit nici un raspuns in legatura cu colaborarea sau cu primul numar al ziarului si ca as dori sa-mi dea un raspuns. tot pe 06.07 primesc raspuns de la ei: "Buna seara,

Din pacate ziarul inca nu a fost publicat. Din diferite motive (rezilierea contractului cu tipografia in ultimul moment si nu numai), ziarul va fi publicat spre sfarsitul saptamanii urmatoare." (mie mi se parea oricum un pic fabulistica ideea directorului cu lansarea ziarului cel tarziu la sfarsitul lunii mai, intalnirea colectiva fiind pe 05.05)
le raspund si eu ca astept noutati, atunci cand o sa existe si ca le doresc succes! in ideea ca mi-am luat gandul. pa si pusi!
dar! minunea minunilor, dupa 2 luni si 8 zile! primesc mail de la ei cu primul numar al ziarului, in format electronic, care intr-un final, se pare ca fost tiparit!

recunosc, nu e tocmai ce visam eu sa fie primul meu articol intr-un ziar...dar e un inceput! ma cunosc pe mine satenii? ma cunosc! a se vedea foto atasat.

inka

2010-09-09T11:24:00.006+03:00

deci mi-am luat inka. de ceva vreme cochetam cu gandul la un inlocuitor de cafea, nu de alta, da' pt sanatatea mea, care nu nu stiu ce mi-o fi trebuit mie, dupa ce ieri descoperisem cafeaua cu ghimbir. dar ma rog...asa-mi trebuie. nu ma-nvat minte odata pentru totdeauna ca de dependenta de cafea n-o sa scap niciodata. hai ca aia cu tutunu' ca aia cu tutunu', ba fumez doar 2 tigari pe zi, ba 25....dar cafeaua...in vecii vecilor amin!

pai cand mie mi se dilata pupilele numai la mirosul de cafea, cand poa' sa fie si ora 2 noaptea, ca daca io vad vreo imagine ceva, vreun om sorbind cafea in vreun film ceva...s-a terminat, gata! trebuie sa-mi fac cafea...cand io consum inca de copil acest drog...cum ma asteptam io sa ma satisfaca niste cereale prajite? c'mon...

oricum, ce-am aflat despre aceasta inka? despre care io credeam ca de-abia a aparut pe piata. cum intru in bucatarie, aud: iiu! inka! ia uite, nu credeam ca mai exista! zic pai da ce? a mai existat vreodata? si asa am aflat ca aceasta inka (ma rog, acum e cu rosu, nu cu portocaliu si are desenate pe ambalaj niste cani moderne, nu d-alea comuniste) era bautura care tinea loc de cafea atunci cand nu se gasea cafea, pe vremea comunismului. nice! what can I say? deci.... in concluzie, de ce sa umblam noi cu jumatati de masura, domne? una si cu una fac doua! a fost o inka, urmeaza o cafea :D ya baby!

ca altfel n-am cum. si o dedicatie de la o prietena pt mine:

http://www.youtube.com/watch?v=UGtKGX8B9hU

Status Petitie cismele - 23.07.2010

2010-07-23T10:16:00.005+03:00

am facut petitia cu cismelele aici:

http://www.petitieonline.ro/petitie/semnaturi/reintroducerea_cismelelor_in_bucuresti-p51456047.html

Am completat si formularul de pe site-ul Primariei Generale, si iata ce am primit ieri:

o scrisorica de la Consiliul General al Municipiului Bucuresti - Administratia Strazilor. Au redirectionat aceasta petitie catre cei de la Apa Nova, pentru ca nu e de competenta lor, cica. Acum...ce-o fi o fi. O sa-i sun p-aia de la Apa Nova sa intreb ce se intampla mai departe. Dar dupa cum stiu ca merg lucrurile intr-o companie d-asta asa mare, o sa-mi ia vreo saptamana sa dau de persoana care se ocupa de problema asta. Daca dau! si nu cumva s-a ratacit intre timp scrisoarea.

despre cum ies curvele la produs cu masina de politie langa ele

2010-07-14T16:57:00.004+03:00

intr-o seara (nu de mai) dar plina de praf si banala, sau depresiva, mai exact, ies la o plimbarica cu biclele cu Sorin prin zona in care locuim, zona bine-cunoscuta pentru traficul intens de curve. ne plimbam noi ce ne plimbam si la un moment dat ne asezam pe o bancuta. vis a vis de noi, ce sa vezi? panaramele la produs. cu tot cu pesti. pesti care le iau pe sus pe curve si imita miscarile unui futai si zbiara sa-i auda toata lumea ca "mama, ce i-am dat-o lu aia, mai devreme am futut-o, numai asa i-am dat-o". pur si simplu pitoresc. hai ca asta nu-i nimic. nu trec 2 minute, ca vine o masina de politie care "ne inspira noua siguranta si incredere", opreste langa curve, una din ele vine la masina, stau de vorba 2 minute si masina de politie pleaca. mai trec 2 minute, vine masina de politie comunitara, curva, 2 minute, pleaca. pai cum sa nu iti fie mah scarba pur si simplu de tara in care traiesti? ca daca io stateam pe banca si beam o bere si nu deranjam pe nimeni, cu siguranta si incredere ca luam amenda. ptiu!

lista idei eco

2010-06-30T12:10:00.002+03:00

ce mi-am propus io sa fac

1. sa-mi cumpar un cos de gunoi compartimentat pentru reciclare selectiva din ikea

2a. sa folosesc cat mai putina hartie (acest aspect este extrem de dureros pentru mine, lucrand intr-o companie unde birocratia e la putere. uneori ma doare fizic cand vad cata hartie se consuma aiurea: print-uri, fax-uri, copii inutile samd)

2b. aici intra si utilizarea hartiei igienice si a servetelelor. n-o sa mai cumpar niciodata in viata mea prosoape de hartie! deci de ce imi trebuie asa ceva? alea de bumbac nu mai sunt bune?servetelele de masa...din nou inutile! si cu hartia igienica iar e o problema. cica se spune ca oamenii inteligenti folosesc mai multa hartie igienica. pe dracu! nu pot sa cred despre mine ca am fost inteligenta si la un moment dat m-am prostit. pt ca obisnuiam sa folosesc extrem de multa hartie igienica, pana cand mi-am dat seama ca stai un pic, chiar nu-mi trebuie asa multa. deci io zic ca oamenii prosti, care nu constientizeaza pagubele aduse mediului, folosesc multa hartie igienica. tot aici intra si servetelele nazale. o sa-mi cumpar batiste din bumbac si gata. vintage style!

3. sa folosesc cat mai putine pungi de plastic, sau cat mai putin plastic (lucru care s-a dovedit a fi extrem de greu in timpul unui test: in 4 luni am umplut doar la munca aproape jumatate de sertar cu pungi de plastic)

to be continued...

mimoza

2010-06-30T11:19:00.003+03:00

saptamana trecuta, in drum spre uzina, am descoperit un copac superb. parca era rupt din alta lume. ce-aveam sa aflu cateva zile mai tarziu, umbland aiurea pe facebook, este ca acel copac - mai exact florile pe care le face, si care sunt de-o superbitate de nedescris (seamana cu florile copacului din avatar) au si un nume. mimoze mai exact. si io care ma gandisem ca e o specie noua. vreau si io unul d-asta in casa!

lectii de vocabluar

2010-06-29T10:49:00.003+03:00

nu credeam sa existe pe lumea asta cineva care sa numere cacatii, dar iata ca mi-a fost dat sa aflu si acest aspect al vietii. intr-o zi ca oricare alta, m-am urcat intr-un taxi cu o prietena. cum toate femeile vorbesc mult si noi nu terminasem barfa inainte de a ne urca, am continuat si in taxi. asta pana la un moment dat, cand soferul s-a intors si ne-a intrebat pe un ton agresiv: "auziti, nu va suparati, imi spuneti si mie cati ani aveti?" io ma uit la el surprinsa si-i zic: "de ce?"

el: ah, va spun cand coborati din masina. io: totusi, ati putea sa ne spuneti si acum. el: nu nu nu, spuneti-mi si va spun cand coborati. prietena mea ii zice, ii zic si io si intrebam: acum spuneti-ne si de ce. el: deci domnisoara, cum sa va explic, cursa asta a durat 5 minute si in 5 minute am auzit 5 cacati din partea asta - partea mea si 3 din partea asta - partea prietenei (de unde rezulta ca io-s campioana la cacati, un titlu pe care nu speram vreodata sa-l detin, dar asta-i viata niciodata nu te-astepti sa ai parte de atata cacat). deci asta-i unul din momentele alea cand nu iti mai iese nici un cuvant pe gura, probabil din cauza gandurilor care se deruleaza cu o viteza fantastica si nu stii pe care sa-l alegi: deci cum? asta a vorbit serios? se refera la faptul ca am folosit cuvantul "cacat"? suntem la camera ascunsa? cobor din taxi fara sa-i dau nici un ban? whaaaat??!!

prietena mea zice: cum adica? la care el se intoarce catre volan cu un gest de lehamite spunand: - - ah, nu conteaza, ziceam si io asa. - aaa, pai nu nu nu, spuneti-ne la ce va referiti exact. si incepe: domnisoara, deci daca m-auziti cum injur si io cand vorbesc la telefon, ca la usa cortului, da nu asa cu oricine, ca de-asta m-am si uitat la voi: tiganci nu sunteti... (de precizat ca el era) - ne cerem scuze, dar sa stiti ca nu va era adresat dumneavoastra nici unul (dintre cacati) si cred ca fiecare e liber sa vorbeasca asa cum vrea. - pai daaa, da nu la mine in masinaaa! - auziti, da credeti ca mie-mi place sa ascult manelele dumneavoastra? - pai de-asta i-am si dat drumu' ca nu mai suportam sa aud cacatii!!! prietena mea i-a zis a, pai atunci inseamna ca nu sunteti cu nimic diferit de noi si a iesit din masina.

i-am platit omului cursa si am plecat mai departe cu cacatii nostri cu tot.

ma gandeam sa-mi inventez propria unitate de masura: cacat/km2. ma intreb oare cati cacati/km2 folosesc.

El mi-a zis ca trebuia sa-i fi facut o demonstratie taximetristului despre ce inseamna cu adevarat vocabularul obscen, asa cum face uzzi. insa parerea mea e ca pe langa demonstratia de limbaj obscen, uzzi mai demonstreaza si ca poti sa "canti" fara sa zici/ai nimic in cap. cum uzzi nu e modelul meu in viata, m-am hotarat sa ma abtin, totusi. poate data viitoare, for fun, o s-o fac.

vibratii in podea

2010-06-25T11:19:00.003+03:00

zilele trecute am citit un post pe blog-ul unei tipe, citez "zona romexpo-piata presei e una dintre acele zone. e ceva abominabil – mi-e greu sa imi imaginez cum cineva poate sa lucreze acolo.
e un loc atat de urat, innebunitor, mizer, aglomerat si extrem de bulversant. acum se lucreaza la niste cladiri noi, frumoase, semete de sticla si fier"

intamplarea face ca eu sa lucrez intr-una din cele doua cladiri "semete" (despre care am sa povestesc in alt post) construite la romexpo. tot intamplarea face sa aiba dreptate tipa care a scris post-ul respectiv. este o zona moarta, intr-adevar. dar! dumnezeuleeee! nimic nu se compara cu momentele in care vezi fetele corporatistilor schimonosite ca nu se pot concentra pt a-si face treaba lor de robotei, cand incep probele de sunet dis-de-dimineata si se-aud zdranganiturile instrumentelor si se zguduie peretii si podelele din cauza vibratiilor produse de sunete. ya beibiiiii! bine tu, sonisphere! multumesc ca mi-ai facut ziua :D

Prima petitie

2010-06-24T10:36:00.003+03:00

de cateva luni fantazam sa fac o petitie pentru reintroducerea/reinstalarea cismelelor in bucuresti. o tot amanam, ba ca n-aveam timp, ba ca n-am idee ce sa scriu, ba ca n-am cu cine sa scriu, ca io nu stiu, ca io nu pot, ca nu-s in stare, am nevoie de cineva care sa-mi dicteze mot-a-mot ce sa scriu in petitie. da mai da-o si naibii de petitie, c-am facut-o pana la urma. (na c-a aparut si-o bara rosie pe care scrie ERROR in timp ce scriu post-ul asta. a disparut repede) si deci asa. n-am intrebat pe nimeni, am intrat pe site-ul primariei generale bucuresti, si de-acolo mai departe, lucrurile au fost foarte simple. am scris petitia in formularul lor online, am trimis un mesaj si catre primarul general, si am pus petitia si pe www.petitieonline.ro. Ceea ce n-am primit nici pana acum semn de la nici unul dintre ei. imediat ce e aprobata, o dau la semnat.

tocilarul din mine iese la suprafata

2010-06-22T11:25:00.005+03:00

am inceput un fel de proiect, adica ce sa mai, un proiect in toata regula. este vorba de un proiect de muzica. eu si inca 3 persoane. eu la bass, Sorin la chitara, Irinuk (sau Nutica) la clape (ceea ce este de apreciat, deoarece sufera de o boala de vedere de cand era mica si care s-a accentuat pe parcurs, motiv pentru care are vizibilitate de aprox 30% din vizbilitatea unui om normal) si Iulian (sau Iulica) cand la clape, cand la djambe, cand ne dirijeaza noua piesele, ca nu suntem in stare sa tinem minte cine intra si cand (la un moment dat, chiar am inceput sa ne amuzam pe tema asta, a discutiilor noastre din timpul repetitiilor, care daca sunt scoase din context, sunt intr-adevar amuzante. vezi:"deci Irina face una singura, dupa care fac io una cu ea, pe urma io cu Sorin facem patru. pe urma Irina o baga pe-aia scurta...".

Piesele invatate sunt doua la numar, momentan, dintr-o lista de 10 cover-uri si aproximam noi undeva tot pe la 10 - numarul creatiilor proprii. bleah! :D

ca s-o dau de la inceput asa, scopul acestui proiect este urmatorul: la anu' cu 10 cover-uri si 10 piese de-ale noastre, mai mult sau mai putin, ne facem bocceluta si bagam goneta pana-n Amsterdam, unde urmeaza sa cantam in mijlocul piatei ca sa facem bani, ca baiatul ala cu hang-drumu'. bine, poate nu la fel de multi ca el, dar macar asa, sa ne distram. tot in timpul repetitiilor, ne-am mai amuzat de modalitatile tipic romanesti de a face bani intr-o tara straina. pai una ar fi sa isi puna Irina certificatul de handicapat pe clapa, sa cante cu el la vedere, iar a doua ar fi ca eu sa-mi iau o burta falsa de gravida si sa cant cu bass-ul sprijinit pe burta. toate au ramas la stadiul de gluma, evident.

urmeaza un paragraf in care ma pup in cur singura (dar, daca este nevoie si nu prezint credibilitate, o sa mai rog cativa oameni sa ma pupe in cur) :

la prima repetitie, tin sa mentionez ca m-am prezentat cel mai bine. eram singura care stia sa cante strofa+refren din clocks de la coldplay. vreau sa specific, ca sa nu fie trecut cu vederea faptul ca de felul meu, nu stiu sa cant la nici un instrument si nu am nici cea mai mica idee "ce fac" pe bass pe nu stiu care piesa si in afara de corzi, nu stiu ce note sunt decat daca le numar cu voce tare. cu clocksu' m-am chinuit vreo 2 ore asa. pentru o persoana neexperimentata, e ceva sa reusesti sa canti refrenul de la clocks pe bass. dar pe cat de convinsa am fost cand am zis prima data "io n-o sa fiu in stare sa cant asta niciodata la bass", pe atat de mare mi-a fost satisfactia odata ce mi-a iesit. asa ca la prima repetitie, am facut strofa+refren, iar la a doua strofa+refren+bridge pt clocks, adica toata piesa.

pentru urmatoarea repetitie, m-am dus luni acasa, imediat dupa munca, pt ca ma tot amenintasera Irinuk cu Iulian sa invat Pink - Please don't leave me. m-am panicat tare, si cum in acest proiect, tocilarul din mine - care vrea sa fie cel mai bun, sa ia 10 mereu si e cu mana pe sus la toate lectiile, jumate in banca, jumate in afara bancii, desi sta in prima banca si nu are cum sa treaca neobservat - a iesit la suprafata, m-am dus repejor sa invat pinku'. zis si facut. nu exagerez. exact asa au stat lucrurile: am zis si apoi am si facut. cam in 2-5 minute, strofa+refren invatate. de-o simplitate si banalitate iesite din comun. ca sa vezi cat difera ca si complexitate muzica facuta de pink (sau ma rog, de cine sta in spatele ei) si coldplay. nu ca astia de la coldplay or fi mari artisti. sa vezi cand om trece la muse, acolo sincera sa fiu, prevad un abandon din partea mea, sau cine stie...repetitia te face mai bun. nu atat de bun insa incat sa visez sa cant ca flea de la rhcp (a fost o experienta covarsitoare sa ascult doar bass-ul din melodiile de pe ultimul album rhcp, a fost ca si cand as fi ascultat din nou intregul album si era cu totul si cu totul altceva). si pana sa ajung ca flea pe bass, sincera sa fiu, sper sa-mi iau o clapa si sa fiu beethoven pe clapa :D sau ma rog...sa fiu o pianista buna.

vremea urata trage la citit

2010-06-22T10:26:00.004+03:00

nu am mai citit o carte de cateva luni bune. probabil si de-asta starea continua de haos din mintea mea. si cand zic o carte, ma refer chiar la o carte. nu la ceva scris de alice nastase. dar ma rog, trebuia sa trec si prin asta.

asa ca azi de dimineata m-am hotarat sa incep sa citesc o carte. mentionez ca am mai luat aceasta decizie si duminica seara, cand Sorin se uita la meci. am rasfoit ce-am rasfoit prin "biblioteca" (cele 2 etajere din perete) si nu am gasit nimic interesant. am doar carti pe care le-am citit, carti de la cotidianul (pe care nu le-as citi) sau carti de care nu am chef. asa ca m-am apucat sa recitesc Diavoliada de Bulgakov. cum stiam sfarsitul, nu a prezentat foarte mult interes pentru mine, asa ca am abandonat-o repede si am pus ochii pe Rahan - primul numar. am citit primul numaru din Rahan, le astept si pe celelalte imediat ce fac rost de bani. e simpatic si violent si decongestionant pentru creier. astazi de dimineata, alta poveste. ma trezesc, vreme urata afara. imi zic ca altfel nu pot trece peste momentele petrecute in tramvai, decat daca citesc o carte, ca in vremurile bune. asa ca aleg de pe etajera bong, a lui alexandru vakulovski. de cum ma urc in tramvai, incep sa citesc. si-mi dau seama cu surprindere (placuta) ca nu-mi mai place, ca e prea depresiv pentru mine si pentru viata mea de acum. prea negativist. in concluzie, nu am ce sa citesc. sper sa nu intru intr-un blocaj si pe partea asta cu cititul.

in alta ordine de idei, nu-i inteleg p-aia de se baga in viata ta, cand tu ca om linistit dimineata traversezi pe rosu si incepe sa urle ala de pe partea celalata a strazii: "nu vezi ca-i rosuuuuu???" ba da domne, de-asta am si ajuns pe partea cealalta, m-am uitat si am vazut nu numai ca e rosu, dar ca nici nu trece vreo masina.

in rest, azi ma simt bine. doar din cand in cand "ma mai doare contuzia" (asa cum pe unii ii doare apendicita) de la genunchi, care contuzie am obtinut-o punand o frana brusca si oprindu-ma in roata din spate a altei bicle, fapt care m-a propulsat de pe sa cu genunchiul direct in ghidonul metalic. au trecut 10 zile de-atunci si tot ma doare. dar cica sa rezolva cu o genunchiera, tador si-nca niste pastile.

le metro le metro le metro qui passe

2010-05-07T20:11:00.002+03:00

4. ea: - Vezi? S-a blocat asta.
el: - Ce-ai zis?
ea: -S-a blocat.
Pentru directia Industriilor, coborati la statia Eroilor! (el gesticuleaza ca si cand ar fi vocea celui care se-aude in difuzor)

5. el: - Ce te doare?
ea: - Stomacu'
...el se stramba
ea: - Pai ma doare ma!
el: - De ce?
ea: - De la mancare.
el: - Daca mananci mult...tu bagi fasole en-gros la greu. Da' io sunt constient ca-mi face rau. Si cu asta de vita e clasica. Te uiti la el, e vitel si e ditamai bou'.
ea: - Vezi cum vorbesti ma, aiurea asa...
el: - Pai ce...daca glumesc si io...
ea: - Pai astea-s glume ma? La starea mea...asta e, trebuie sa ma suporti asa.
el: - Aaaa...numai io sa te suport, tu pe mine nu.

2. ea: - Bai, tot timpul trebuie sa fii...aaa...cum ii zice ma? (tuseste)
el: - Stiu. Trebuie sa nu fi pe fuga.e
ea: - Nu asta ma...trebuie sa fii optimist, iti dau un exemplu asa. Asa faci tot timpul, exagerezi cu tot.

1. el: - Mai avem 2 ore.
ea: - Care 2 ore ma?
el: - Pai o ora...s-a dus! (scoate ceasul din buzunar) Cat e ceasul? Il vezi?
ea: - Pai nu stiu...tu-l vezi?
el: - Pai nu-l vad. E...nu e nimic.

3. ea: - Mi-e somn si sunt obosita.
el: - Pai du-te ma acasa. Vii maine odihnita si te-astept io la gara.
ea: - Si mai am si io rau la stomac, de ce nu ma-ntelegi?
el: - Si io am aici in gat. De luni gata! Fuisht!

*ordinea in care le-am scris este cea in care am notat pe hartie.

A working class hero is something to be...

2009-09-30T14:22:00.004+03:00

si-mi dedic si o melodie. asa! ca parca a fost scrisa pentru mine.

Green Day - Working class hero

As soon as you're born they make you feel small

By giving you no time instead of it all
Till the pain is so big you feel nothing at all
A working class hero is something to be
A working class hero is something to be

They hurt you at home and they hit you at school
They hate you if you're clever and they despise a fool
Till you're so fucking crazy you can't follow their rules
A working class hero is something to be
A working class hero is something to be

When they've tortured and scared you for twenty odd years
Then they expect you to pick a career
When you can't really function you're so full of fear
A working class hero is something to be
A working class hero is something to be

Keep you doped with religion and sex and tv,
And you think you're so clever and classless and free,
But you're still fucking peasants as far as I can see,
A working class hero is something to be
A working class hero is something to be

There's room at the top they are telling you still
But first you must learn how to smile as you kill
If you want to be like the fools on the hill
A working class hero is something to be
A working class hero is something to be
A working class hero is something to be
A working class hero is something to be

If you want to be a hero, well just follow me
If you want to be a hero, well just follow me

Io

2009-09-30T14:03:00.007+03:00

Termini clasa a 12-a, pleci in vama cu cea mai buna prietena facandu-ti vise despre cat de frumos o sa fie si cata libertate o sa ai, dupa o zi ramai fara prietena si cu 4 necunoscuti cu care iti serbezi cei 19 ani de viata, te intorci acasa cu cel mai puternic sentiment de singuratate, a doua zi ai examen de admitere la teatru si tu te gandesti cum sa faci mai repede sa evadezi din realitate, iei regenon, iei diazepam, iei romparkim, bei alcool, te urci pe un bloc si stai acolo si te intrebi: “totusi, de ce nu m-as arunca acum?”, pici examenul la teatru pentru ca esti prea rupta sa-ti dai seama macar ce cacat trebuie sa scrii pe foaia asta cu care intri in sala, iesi si ajungi intr-o statie de troleu, te-asezi pe jos si apare o persoana care-ti spune ca nu-i nimic, ca o sa fie bine, ca ar trebui sa dai si la papusi si marionete, brusc viata pare sa fie mai frumoasa, da, o sa dai si la papusi si marionete, accidental o vezi pe prietena care te lasase in vama si alergi dupa ea pe strada si aproape ca-i cazi in genunchi plangand ca esti distrusa, ca nu stii ce sa mai faci, ca ai picat examenul la teatru si ca esti singura, singura ca dracu, si ca iti pare rau ca poate o deranjezi, dar pur si simplu nu mai poti, trebuie sa vorbesti cu cineva, si dai si la papusi si marionete, si pici si la papusi si marionete, si il intrebi pe profesorul din comisie de ce? De ce te-a picat? Raspunsul e unul cat se poate de adevarat: “Pentru ca nu ai incredere in tine.” Aham…deci poate n-ar fi trebuit s-o ascult pe maica-mea cand imi spunea in fiecare zi din clasa a 12-a ca sunt o ratata si ca nu o sa fac nimic cu viata mea si ca o sa ajung vanzatoare de ziare la toneta. Si mai dai o data la teatru, la particular, si intri, faci 2 ani si te retragi pentru ca nu mai ai bani sa platesti, pentru ca nu ai bani nici macar sa-ti iei un pachet de biscuiti cand mergi la facultate si stomacul care-ti ghioraie zilnic este cat se poate de real, si-ti dai seama ca totusi nu, un vis nu se poate urma murind de foame. Si asa ajungi sa te angajezi, dupa 2 saptamani ai deja prima depresie majora in ceea ce priveste munca si viata ta, nu suporti sa te trezesti in fiecare zi la aceeasi ora, sa mergi cu metroul, sa fii sufocata si calcata in picioare si sa faci ceva ce nu-ti place; dupa 2 luni, te angajezi in alta parte, de unde esti data afara dupa perioada de proba, pentru ca iesi de prea multe ori la tigara si ca le inveti si pe celelalte sa faca la fel; abia dupa 2 luni iti gasesti de munca altundeva, iar dupa inca 2 luni pleci si de-acolo pentru ca ti se ofera un salariu mult mai mare decat unde muncesti aici, si 2 ani nu ai probleme, nu faci ce-ti place, dar macar esti studenta la jurnalism, castigi o gramada de bani, nu te fute nimeni la cap ca ce faci?, cand ajungi la munca?, cand termini aia?, etc. dupa 2 ani firma da faliment, si dupa 2 luni iti gasesti de munca in alta parte si stai zilnic si introduci facturi si faci fel si fel de documente, ca asta e procedura intr-o companie importanta din Romania; si mergi la yoga, dar dupa 6-7 sedinte, alegi sa stai mai bine acasa sa nu faci nimic, si iti cumperi carti si te gandesti ca poate te apuci de masaj, ca se castiga bine, si faci un curs de photoshop ca iti place si poate te angajezi intr-o firma de publicitate, mai ales ca faci si jurnalism, dar dupa aproape un an, nu ai fost in stare nici macar sa te duci sa dai examenul sa-ti iei diploma, te-apuci si dai meditatii si visezi ca poate o sa ajungi sa ai cate 3-4 meditatii pe zi si nu o sa mai fie nevoie sa muncesti, si faci traduceri si te gandesti ca poate ar fi bine sa dai examenul pentru atestat de traducator si poate la un moment dat o sa iti faci firma de traduceri si o sa fie super misto, si te mai duci pe la evenimente si te prefaci ursitoare si le ursesti copiilor de bine si te gandesti ca poate ar fi bine sa-ti faci o firma de evenimente si sa fii clown si ursitoare si alte personaje, si te faci editor pentru un site de evenimente si iti faci calculul cam cat o sa castigi si ca ar fi tare sa iti dai demisia si sa castigi doar din evenimente, si ca cine stie, poate mai tarziu or sa vrea mai mult astia si o sa mergi pe la evenimente, pe la conferinte de presa si o sa faci poze si o sa iei interviuri, ca ar fi super misto, si vrei sa canti la pian, si vrei sa canti la chitara, si vrei sa canti la bass si din cand in cand chiar mai canti la bass, ca e mai usor decat la chitara, si vrei sa scrii, si vrei sa ajuti oamenii, si vrei sa te faci si copywriter, si te initiezi in reiki si mergi la taijiquan si iti plac toate si ai vrea sa le faci pe toate si te gandesti ca nu-ti ajunge o viata sa le faci pe toate si nu stii ce sa faci si te gandesti…si-acum, daca ma dau afara si de-aici, ce fac? unde ma duc? inapoi la mama? mai bine ma intorc pe blocul de pe care am ezitat sa ma arunc atunci…

newton faulkner sau cum nu ma asteptam sa sune teardrop cantata de altcineva decat de massive attack

2009-09-30T13:31:00.002+03:00

liniste

2009-09-11T11:57:00.004+03:00

eram la babele. tocmai incepeam coborarea, pe jepii mari. incepuse sa bata vantul foarte tare. incepuse sa mi se faca frica deja. am coborat ce-am coborat, vantul batea din ce in ce mai tare, la un moment dat am vazut o cladire in care am intrat, nu era o cabana, era o treaba dreptunghiulara fara etaj, doar cu o usa si o camera. ne-am adapostit acolo, mie mi-era din ce in ce mai frica, peretii se zguduiau in ultimul hal, iar bucati din acoperis au fost smulse cu o forta violenta. am iesit si am continuat sa mergem. alta cladire. de data asta coboram scarile si era foarte intuneric. m-am oprit pentru cateva secunde sa-mi leg sireturile sau ceva de genul asta. sau imi uitasem rucsacul, cum mi se intampla de fiecare data cand ne opream un pic, si ramaneam in urma. asa ca am inceput sa cobor scarile singura, si era din ce in ce mai intuneric, pana la un moment dat cand nu am mai vazut nimic, si l-am strigat pe Sorin, sa ma astepte, ca mi-e frica, si ma gandeam ca macar daca mor, sa mor langa el. eram sub pamant undeva si tot timpul ma gandeam ca acum-acum o sa se prabuseasca peste noi tot muntele asta si o sa murim. incercam sa-i conving ca trebuie sa iesim, ca pe-afara mai avem sanse sa supravietuim, dar aici, daca pica peste noi, s-a terminat. am iesit pana la urma afara, o ceata deasa care acoperea munetele si in departare, de dupa un munte, un uragan negru, imens, care se indrepta spre noi. nu mi-a fost niciodata mai frica de moarte ca atunci. nu-mi mai amintesc cum, dar am ajuns apoi intr-o cladire care semana cu un spital, si care avea 2 lifturi, unul in fata si unul in spate. stiu ca am urcat intr-unul dintre ele, nu mai stiu daca urca sau cobora, dar stiam sigur ca nu trebuia sa fiu in liftul ala. asa ca am coborat si alergam sa caut celalalt lift. nu stiu nici unde trebuia sa ajung, cert e ca trebuia sa ajung repede si ca mi-era foarte frica. apoi am coborat din lift cu Sorin, desi pana atunci nu fusese langa mine. cand s-au deschis usile, am intrat direct intr-o camera imensa, destul de intunecata si asta, dar avea oarecum si o lumina rosiatica. podeaua camerei era de fapt o saltea cu arcuri, pe care sarea o tipa, pe care nu o cunosteam, nu am vazut-o in viata mea. si pentru ca eu imi doream de mult sa sar pe o chestie d-asta cu arcuri, am inceput sa sar. l-am luat si pe el de mana si am inceput sa sarim amandoi.

motherland

2009-08-26T16:00:00.005+03:00

cand ma gandesc la Rusia...ii simt mirosul, desi n-am fost niciodata acolo. cel putin nu in viata asta. dar stiu cum miroase. pur si simplu stiu. e demential! imi tremura picioarele si plang ca un copil cand ma gandesc la Rusia... si la momentul ala cand o sa ajung acolo.

alo

2009-07-24T10:29:00.007+03:00

1. - buna-ziua, referitor la protocol... aaa, nu mai avem nimic.

- cu cine doriti sa vorbiti?

- pai am sunat la protocol...40055...aaaaa...deci 5571

- nu. aici e 4471!

2. - alo, romtelecom?

- mmdaaa, cu cine doriti sa vorbiti?

- va sun in legatura cu un racord de la calarasi. avem o problema...

- deci cu cine doriti sa vorbiti, doamna?

- pai presupun ca sunteti forul tutelar.

sunt pe pizda ma-tii!!!

3. - buna ziua, cu domnul dragos gheorghe.

- buna ziua, domnul dragos gheorghe nu mai lucreaza aici.

- avem o problema aici cu aerul conditionat, in cladirea de pe victoriei, deci va rog frumos sa veniti sa rezolvati, ca se sufoca lumea aici.

- deci va rog frumos sa-mi spuneti cu cine doriti sa vorbiti, pentru ca nu am nici cea mai mica idee despre ce vorbiti.

- pai nu stiu...am numarul asta de contact....

peste limita agramatismului pe care o pot suporta

2009-07-09T22:34:00.009+03:00

deci daca aveam impresia ca mai agramat decat un manelar, nu ai cum sa fii, m-am inselat. ai cum! dar doar daca esti sef. ce mi-a fost dat sa aud, depaseste limita agramatismului.

Intr-o sedinta organizata pentru o mai buna functionare a departamentului:
1. "ba n-au fost personal, ba n-au fost cine sa le faca"
2. "facturile alea care ati facut formulare (a vrut sa spuna alea pentru care, dar nu i-a iesit)"
3. "ce-s cu aceste refacturari?"
4. "care dintre voi au ceva de zis?"
5. "Aceste activitati vor fi introduse in planul vostru (daca nu sunt deja) si se va raporta saptamanal neregulile depistate."
6. "Fiecare veti justifica alegerea si se va putea trage anumite concluzii despre puterea voastra de analiza"
7. "treceti modul de calcul a valorii refacturat citire contori"
8. "deci sunt cam toata lumea pe acolo"

9. (relocare de personal atat dintro cladire in alta cat si in interiorul aceleasi cladiri)
10. Toti userii de utilitati vor verifica posibilitatea tranzactionarii prin aplicatie dupa noul flux si va comunica urgent daca sunt intampinate greutati.

11. Ne ajutati cu un email catre tara? Se doreste si poze.
si dupa care...puteti uita (vorba aluia cu burlanu')

circuleaza!!!

2009-07-06T22:00:00.002+03:00

faaa, n-auzi sa circulezi??!!! mai este cativa metri si e statie, cobor din troleibuz! faaaa, n-auzi sa circulezi??!!?!? mai este cativa metri si e statie, cobor din troleibuz! ce te uiti asa la mine? ma fut pe pizda ma-tii!! faaaa, n-auzi sa circulezi?!!?!?!? mai este cativa metri si e statie, cobor din troleibuz!

nota de subsol: imediat ce o sa-mi indeplinesc visul meu de a avea un aparat foto, o sa pun si o fotografie (ce-mi place cuvantul asta, e asa...retro) cu personajul respectiv, care poate fi foarte des intalnit pe ruta lui 311 de la iancului la rosetti si inapoi.

MJ

2009-07-03T20:08:00.002+03:00

http://www.youtube.com/watch?v=9mmjypW_hNw

Ajung la munca dimineata, deschid pc-ul, verific mailu' si ce-mi vad ochii? o anume stire in care scria despre Michael Jackson "he was only 50 years old"...what do you mean he WAS???
am stat si am citit foarte linistita stirea mortii lui Michael, pentru ca mi-am dat seama ca Michael Jackson este omul ala despre care nu o sa am niciodata impresia ca e mort. Il aud chiar acum cum canta in boxe...deci cum sa fie mort? :)

piesa mea preferata de la michael jackson o sa ramana pentru totdeauna they don't really care about us. as vrea sa pot sa am cuvinte pentru a-mi exprima admiratia fata de ce a facut omul asta in muzica. dar nu am... pentru ca el e mai departe de cuvinte si de orice acum.

din seria "deci cum?"

2009-06-28T00:30:00.002+03:00

Basarabia - Pamant Romanesc!

2009-04-09T13:14:00.002+03:00

Cu vorba-mi strâmbă şi pripită

Eu ştiu că te-am rănit spunând

Că mi-ai luat şi grai şi pită

Şi-ai năvălit pe-al meu pamânt.

În vremea putredă şi goală

Pe mine, frate, cum să-ţi spun,

Pe mine m-au minţit la şcoală

Că-mi eşti duşman, nu frate bun.

Din Basarabia vă scriu,

Dulci fraţi de dincolo de Prut.

Vă scriu cum pot şi prea târziu,

Mi-e dor de voi si vă sărut.

Credeam ca un noroc e plaga,

Un bine graiul cel sluţit.

Citesc azi pe Arghezi, Blaga

Ce tare, Doamne,-am fost minţit!

Cu pocăinţă nesfârşită

Mă rog iubitului Isus

Să-mi ierte vorba rătăcită

Ce despre tine, frate,-am spus.

Din Basarabia vă scriu,

Dulci fraţi de dincolo de Prut.

Vă scriu cum pot şi prea tarziu,

Mi-e dor de voi şi vă sărut.

Aflând că frate-mi eşti, odată

Scăpai o lacrimă-n priviri

Ce-a fost pe loc şi arestată

Şi dusă-n ocnă la Sibiri.

Acolo-n friguroasa zare,

Din drobul mut al lacrimei

Ocnaşii scot şi astăzi sare

Şi nu mai dau de fundul ei.

Din Basarabia vă scriu,

Dulci fraţi de dincolo de Prut.

Vă scriu cum pot şi prea târziu,

Mi-e dor de voi şi vă sărut.

"Scrisoare din Basarabia" - Grigore Vieru

deci ce poate sa faca un caine

2009-03-02T14:11:00.000+02:00

http://www.youtube.com/watch?v=z2BgjH_CtIA&feature=related

quiet village gold rush

2009-02-27T12:46:00.002+02:00

ascultam muzica linistita si cand deodata incepe alta muzica. opresc playeru, opresc lastfm-ul. in firefox, foxy tunes imi arata in continuare titlul unei piese. quiet village gold rush. nu stiu de unde se aude. trebuie sa fie muzica trimisa de dumnezeu. altfel nu-mi explic. tocmai cand nu mai suport sa ascult nimic din ce am pe pc, incep sa aud o muzica in casti si habar n-am de unde vine.

Mitologie Indiana

2009-02-25T16:21:00.002+02:00

O veche legenda hindusa spune ca a fost un timp cand toti oamenii erau zei. Dar au abuzat intr-atata de divinitatea lor, incat Brahma, stapanul zeilor, a hotarat sa le ia puterea divina si s-o ascunda intr-un loc unde sa le fie imposibil s-o gaseasca. Era greu sa se gaseasca o ascunzatoare buna.
Convocati la un consiliu pentru a rezolva aceasta problema, zeii mai mici au sugerat: "Sa ingropam divinitatea oamenilor in pamant." "Nu va fi destul, caci omul va sapa si o va gasi."
Atunci zeii mai mici au propus: "In acest caz, sa aruncam divinitatea in oceanul cel mai adanc." "Nu", a spus din nou Brahma, "caci mai devreme sau mai tarziu omul va explora adancurile oceanelor si e sigur ca intr-o zi o va descoperi si o va scoate la suprafata."
Zeii cei mici au conchis: "Nu stim unde sa ascundem divinitatea, deoarece se pare ca nu exista loc pe pamant si in ocean unde omul sa nu poate ajunge intr-o zi."
Brahma s-a gandit si a hotarat: "Uite ce vom face cu divinitatea oamenilor. O vom ascunde in strafundurile lui, caci este singurul loc unde nu se va gandi niciodata s-o caute."
Si de atunci, spune legenda, omul a strabatut tot Pamantul. A explorat, a escaladat, a coborat in adancuri, a sapat, insa fara sa descopere vreodata ce se afla in el insusi.

Nota pentru Nu

2009-02-25T15:44:00.003+02:00

"Nu exista decat un singur fel de a-ti iubi parintii. Sa le ierti totul, indiferent ce-au facut. Dupa aceea, nu-ti mai ramane decat sa te ierti pe tine insuti pentru ca nu i-ai iertat mai din vreme."

Raoul, Thanatonautii - Bernard Werber

Mitologie Japoneza

2009-02-25T15:10:00.001+02:00

"Nu suntem decat niste graunte de nisip, dar suntem impreuna. Suntem ca grauntele de nisip pe plaja, dar fara grauntele de nisip plaja n-ar exista."

Filozofie Orientala

2009-02-24T15:10:00.002+02:00

"Atunci Almitra a raspuns:
- Ai vrea sa cunosti secretul mortii. Dar cum sa-l gasesti daca nu cautandu-l in inima vietii?
Cucuveaua, ai carei ochi facuti pentru noapte sunt orbi ziua, nu poate sa descopere misterul luminii.
Daca vrei cu adevarat sa contempli spiritul mortii, deschide-ti din plin corpul catre viata. Caci viata si moartea sunt unul si acelasi lucru, precum fluviul si oceanul sunt totuna.
In adancul sperantelor si dorintelor tale salasluieste cunoasterea ta tacuta despre lumea de apoi. Increde-te in vise, caci in ele sta ascunsa poarta Eternitatii."

Khalil Gilbran, Profetul

Poveste Hassidica

2009-02-24T15:06:00.002+02:00

Copilul se uita la batranul care dansa si parea ca danseaza pentru vesnicie.
- Bunicule, de ce dansezi asa?
- Vezi tu, copile, omul e ca un titirez. Nu-si atinge demnitatea, nobletea si echilibrul decat in miscare. Omul se face destramandu-se, sa nu uiti niciodata asta.

Din Filozofia lui Sri Aurobindo

2009-02-24T15:02:00.000+02:00

"Evolutia nu consta in a deveni din ce in mai sfant sau din ce in ce mai inteligent sau din ce in ce mai fericit. Evolutia consta in a deveni din ce in ce mai constient. E nevoie de mutl timp inainte de a putea sa suporti adevarul fostelor tale vieti. Cu cat corpul psihic creste, cu atat mai clare devin amintirile mentale de la o viata la alta.
Moartea nu mai este acea masca hada care ne aminteste ca inca nu ne-am gasit, ci o trecere linistita de la o experienta la alta. Pana in ziua in care vom fi crescut suficient pentru a infuza destula constiinta in acest corp, pentru a ne face spiritul nemuritor."

Satprem, Sri Aurobindo sau Aventura Cunoasterii

Mitologie Tibetana II

2009-02-24T13:35:00.002+02:00

Vibratie: totul emite, totul vibreaza. Vibratia variaza dupa gen.

Mineral: 5 000 de vibratii pe secunda
Vegetal: 10 000 de vibratii pe secunda
Animal: 20 000 de vibratii pe secunda
Om: 35 000 de vibratii pe secunda
Suflet: 49 000 de vibratii pe secunda

Mitologie Sud-Africana

2009-02-24T13:22:00.000+02:00

Pe vreme cand toate animalele erau inca niste fiinte omenesti, a fost odata un iepuras care plangea moartea mamei sale.
Luna a coborat sa-l consoleze: "Nu te necaji, mama ta se va intoarce, Vezi, chiar si eu apar, dispar, se crede ca am murit, dar totdeauna reapar. Tot asa se va intampla si cu mama ta."
Iepurasul n-a crezut-o. Ba chiar s-a batut cu luna ca sa fie lasat sa planga in pace. A zgariat-o atat de tare incat si acum i se mai vede urma. Atunci luna s-a suparat si i-a spart buza: "Daca-i asa si iepurele nu ma crede, nu va renaste ca mine, luna, ci va ramane mort."
Iar pe iepure, care in realitate era o fiinta omeneasca, ea l-a transformat intr-un animal fricos numai bun de vanat. Dar o anumita parte a iepurelui nu trebuie mancata, caci acea parte aminteste ca el a fost candva o fiinta omeneasca.

Mitologie Amerindiana

2009-02-24T13:17:00.002+02:00

Tricksterul, sau zeul Coiot, este unul dintre personajele cele mai ciudate din mitologia indienilor din America de Nord. Clovn cinic si totodata zeu desfranat si ucigas, este reprezentat deseori cu un penis enorm si intestinele infasurate in jurul corpului.
In glumele indiene, zeul Coiot joaca uneori un rol comic. Marele Spirit ii permite in general sa comita toate prostiile si tot raul pe care-l doreste, apoi intervine si aranjeaza lucrurile. De cele mai multe ori, Tricksterul isi inchipuie ca face rau, dar, in realitate, faptele lui starnesc efecte exact contrare celor pe care le prevazuse. De aceea, Tricksterul, micul diavol rival al Marelui Spirit, se dovedeste a fi mai putin malefic decat s-ar fi crezut.

Mitologie Chineza

2009-02-24T13:07:00.000+02:00

"In indepartata insula Ku-chee, traiesc niste oameni transparenti, albi ca zapada, proaspeti ca niste copii. Nu consuma nici un fel de aliment, dar aspira vant si beau roua. Se plimba prin spatiu, norii le serves drept care si niste dragoni drept bidivii. Nu le pasa de boli sau de musoni. Sunt indiferenti la toate. Un potop universal nu i-ar ineca. Un incendiu mondial i-ar cruta. S-au ridicat deasupra a toate. Se inalta in aer de parca ar urca niste trepte si se intind in gol ca pe un pat. Zborul sufletului lor ii poarta peste tot."

Zhuang Zi

Mitologie Tibetana

2009-02-24T13:05:00.001+02:00

"Si mai afla ca:
In afara halucinatiilor tale
Nu exista nici Stapan judecator al mortilor
Nici demoni,
Nici invingatori ai mortii, Majusri.
Intelege asta si elibereaza-te."

Bardo Thodol, Cartea tibetana a mortilor

Filozofie Iudaica

2009-02-24T13:02:00.001+02:00

"Viata ne obisnuieste cu moartea prin somn,
Viata ne avertizeaza ca exista o alta viata prin vis."
Eliphas Levi

Mitologie Persana

2009-02-24T12:59:00.003+02:00

Pestele ii spunea ratei in tigaie:
"Crezi ca intr-o zi apa raului va curge invers?"
Si rata i-a raspuns: "Cand vom fi friptura,
Ce importanta mai are daca lumea va fi o mare sau un miraj?"
De la Pamant pana la Saturn,
Am rezolvat toate problemele,
Am evitat capcanele si ambuscadele,
Am desfacut fiecare nod, in afara de cel al mortii."

Omar Khayyam (1050-1123), Rubai Yat

Mitologia Indienilor Chippewa

2009-02-24T12:53:00.002+02:00

Indienii Chippewa, care traiesc in statul Wisconsin, foarte aproape de Lacul Superior, cred ca dupa moarte viata continua exact ca inainte, fara sfarsit si fara nici un progres intr-un sens sau altul. Mereu acelasi film care se repeta, fara obiectiv, fara morala, fara sens.

Mitologie Nipona

2009-02-24T12:45:00.002+02:00

Japonezii numesc tara mortilor Yomi. Se spune ca zeul Izanagi a plecat intr-o zi in tara Yomi in cautarea surorii sale, Izanami, care ii era si sotie. Dupa ce a gasit-o, a rugat-o sa se reintoarca in lumea celor vii. "Oh, sotul meu, de ce vii atat de tarziu? a raspuns zeita. Am gustat din bucatele gatite la cuptorul zeilor din Yomi si de acum inainte sunt a lor. Totusi voi incerca sa-i conving sa ma elibereze. Intre timp tu roaga-te si mai ales nu ma privi."
Dar Izanagi dorea sa-si revada sora-sotie. Trecand peste ce-i ceruse ea, el si-a luat pieptenele, s-a servit de el ca de un instrument pentru a-si rupe un dinte, apoi a transformat acest dinte intr-o torta pe care a aprins-o. Atunci a putut s-o zareasca pe Izanami. A descoperit un cadavru mancat de viermi, pe care pusesera stapanire cele opt divinitati ale tunetului. Inspaimantat, a fugit strigand ca nimerise din greseala intr-un loc al ororii si putreziciunii. Furioasa ca o ia la sanatoasa fara s-o astepte, Izanami s-a considerat umilita. Ea a trimis harpiile hidoase din Yomi pe urmele lui Izanagi, dar el a reusit sa scape.
Izanami a pornit ea insasi in urmarirea lui. Izanagi i-a intins o cursa intr-o grota. In momentul in care cele doua divinitati trebuiau sa pronunte fraza de divort, Izanami a declarat: "In fiecare zi voi sugruma o mie de persoane din tara ta ca sa te fac sa platesti pentru crima faptuita." "Iar eu voi face sa se nasca o mie cinci sute de persoane", i-a raspuns el fara sa se piarda.

Filozofie Chineza

2009-02-24T12:42:00.001+02:00

"Vrei sa traiesti mai intai cum se cuvine? Invata mai intai sa mori."
Confucius

Mitologie Amazoniana

2009-02-24T12:30:00.002+02:00

Principalul creator al lumii a hotarat candva sa-i faca pe oameni nemuritori. Si le-a poruncit: "Duceti-va pe malul fluviului. Veti vedea trecand trei pirogi. Sa nu cumva sa le opriti pe primele doua. Asteptati-o pe a treia si imbratisati Spiritul care se afla in ea."
In fata primei pirogi, incarcata cu carne stricata, plina de viermi si emanand mirosuri dezgustatoare, indienii s-au tras inapoi scarbiti. Dar cand a aparut a doua, au vazut un mort cu forma omeneasca si s-au repezit sa-l consoleze. Cand, in a treia barca, a aparut Spiritul Principiului Creator, era prea tarziu. El a constatat cu groaza ca oamenii imbratisasera moartea. Prin urmare, alesesera.

Povestea lui Nu

2009-02-12T22:02:00.004+02:00

Povestea lui Nu incepe cu prima cazatura din fotoliu la varsta de doar cateva luni. Ajuns la maturitate, Nu ii povesteste mamei sale cum isi aminteste de cazatura din fotoliu. Mama sa ii spune ca nu are cum sa isi aminteasca asa ceva, pentru ca Nu era foarte mic. Asta e o prostie. Nu ii spune: m-am vazut, stiu sigur cum eram imbracat. Aveam un costumas roz si o caciulita pe cap, tot roz. Mama lui Nu ramane un pic surprinsa, dar trece cu vederea, spunand ca poate ea i-a povestit la un moment dat lui Nu de cand a cazut din fotoliu si poate a mentionat si cu ce era imbracat Nu atunci. La cativa ani dupa experienta asta, obisnuit ca toata vacantele de vara sa si le petreaca la tara, decide sa mearga in magazia bunicului, care isi tinea acolo sticlele de tuica si de vin. Se indreapta spre magazie cu gandul sa ia o gura de tuica sau de vin, curios ca orice copil de 5-6 ani. Nu isi aminteste si acum zecile de sticle cu alcool, in timp ce statea in pragul magaziei fascinat. Nu nu isi mai aminteste nimic, in afara de imaginea asta. Insa, lui Nu i-a povestit mama sa, dupa multi ani, ca in loc sa bea tuica, Nu a nimerit o sticla de clor. Nu a avut noroc cu unchiul sau, care l-a gasit zacand pe scari si l-a dus de urgenta la spital. Apoi, la 7 ani, Nu a mers la scoala. Vis-a-vis de apartementul sau, locuia o femeie, prietena de-a mamei sale. Femeia aceasta avea o mama, la care Nu mergea zilnic, dupa ce se intoarcea de la scoala. Femeia asta batrana ii dadea mereu lui Nu dulceata si cate un pahar de apa. Intr-o zi ca toate celelalte, Nu s-a intors de la scoala si a mers la femeia de vis-a-vis. Femeia spala niste haine in baie, iar mama ei statea in pat. Nu a inceput sa se joace prin camera in care femeia statea intinsa si la un moment dat i-a pus femeii din pat niste flori artificiale la cap, gasite prin camera. Cand fata femeii intinse in pat a intrat in camera, a inceput sa-l certe pe Nu. Ca nu se face asa, de ce a facut Nu asta? El nu stie ca se pun flori la cap doar mortilor? Nu a fost trimis acasa. Putin mai tarziu, Nu a aflat ca de fapt, femeia chiar murise.
La cativa ani dupa, Nu a facut febra foarte mare, nu stie daca a intrat sau nu in coma, dar Nu nu se mai putea misca. Isi aminteste cum statea pe pat, intins pe partea dreapta. Si cum, la un moment dat, toti membrii familiei au intrat in camera, si se uitau la Nu speriati, pentru ca Nu nu mai raspundea la stimulii exteriori. Nu se mai misca, nu mai vorbea, doar tinea ochii deschisi. Nu spune despre momentul ala ca a simtit cum s-a ridicat cumva deasupra propriului trup, la o distanta de aproximativ jumatate de metru si ca nu ii era frica, nu simtea deloc frica, ba dimpotriva, era cuprins de o senzatie de fericire si nu stie daca corpul sa fizic asta exprima, dar cu siguranta inauntrul sau era extrem de fericit. Nu a fost din nou dus la urgenta si nu isi mai aminteste nimic legat de experienta aceasta.
Nu pretinde ca simte anumite energii pe care nu le poate identifica. Dar se spune despre schizofrenici ca pretind ca simt spiritele. Dar Nu nu este schizofrenic.
Nu a avut doua tentative de suicid. O data a incercat sa-si taie venele, insa nu s-a intamplat nimic grav. A doua oara insa a ajuns la urgenta, unde i-au facut spalaturi stomacale si Nu a renuntat la ideea de sinucidere in momentul in care, intrat in sala de urgenta, o asistenta a tras draperia albastra si a scos un copil de 12 ani mort, pe targa.
Nu se mai trezeste si acum in timpul noptii si spune ca se simte ingrozitor, ca nu mai poate sa respire si ca ii vine sa vomite si spune ca simte o energie ciudata, pentru ca altfel nu-si explica starea de rau.
Uneori, cand mai inchide ochii si sta intins in pat, lui Nu i se misca foarte repede ochii, ca in timpul REM-ului si se vede in diferite situatii, iar corpul lui fizic este ori din ce in ce mai mare si nu mai incape in locul in care se afla, ori din ce in ce mai mic, atat incat poate fi bagat intr-un buzunar sau o cutie de chibrituri. In tot timpul acesta, Nu isi simte capul din lumea reala exagerat de mare, ar putea jura ca daca si-ar pune mainile pe cap, ar fi ca si cand ar mangaia un ou de dinozaur. Prima traire de genul acesta a avut-o pe la varsta de 6 ani.
Nu crede ca este o energie pe care nu o poate controla, pentru ca nu stie de unde vine si nici unde se duce. Nu nu crede ca sufera de vreo boala incurabila.
Nu isi amineste de o zi in care s-a simtit foarte bine, fara motiv, pe data de 5 februarie, la ora 17. In aceeasi zi, Nu a aflat ca la ora 17, murise bunicul sau. De atunci, o lunga perioada lui Nu i-a fost frica sa se mai simta bine, ca nu cumva sa se intample ceva la fel de groaznic.
de luni ma duc la yoga.

ma numesc rosu

2009-02-11T14:45:00.005+02:00

n-am scris niciodata, nu? nu, n-am scris. un scurt review despre cartea care a castigat premiul nobel pentru literatura in anul 2006. ce-am invatat io din cartea asta e ca daca ai castigat premiul nobel pentru literatura, nu inseamna neaparat ca esti si genial. Cea mai plictisitoare carte pe care am citit-o vreodata. si lunga ca dracii aia mari! nu. deci nu mi-a placut absolut deloc. ah, ma rog...mi-a placut o chestie pe care o zicea despre moarte unchi-su, cand a fost injunghiat. ceva de genul ca e ca si cand a stat intr-o camasa de forta atata timp si abia acum a iesit. in rest...nimic. am tot citit, am tot citit, am zis ca trebuie!!! sa se intample ceva. si nu zic ca-s io pretentioasa, ca vorba aia: filmele mele preferate sunt astea europene, in care nu se intampla nimic iesit din comun. dar nici chiar asa! am mai abandonat io carti, dar pentru ca mi se parea textul atat de aberant si eram convinsa ca nu duce nicaieri. (Parfumul lui Patrick Suskind - am zis clar. nu, frate. nu mai suport si am ramas cu constiinta impacata. Am vazut mai tarziu filmul si m-a bucurat foarte tare ca am luat decizia de a nu mai citi cartea, la vremea respectiva.) Macar Pamuk m-a facut curioasa intr-atat incat nu am lasat cartea pana nu am citit tot. mi-era si un pic jena in timp ce o citeam, pentru ca nu-mi placea. ziceam: frate, sunt o incapabila de nu imi place pamuk. dar m-am obisnuit cu ideea. asta e, nu mi-a placut si gata.

tutunu'

2009-02-10T16:21:00.003+02:00

deci care-i treaba cu tutunu' asta? scot o foitza, e bine. scot tutun. il masor cam de 2-3 ori pana sa iau cat imi trebuie pentru o tigara. pun si filtru' deoparte. e bine in continuare. imi place. rulez tutunu' in foitza. ah...ce bine se simte intre degete! chiar imi place senztia. toate bune si frumoase. pun si filtrul. pac! acum e-acum. ce fac? deci la inchis ma blochez. daca dau pana jos foitza, nu pot s-o rulez inapoi in sus. daca o dau putin sub partea care se lipeste, tot nu pot s-o rulez. in consecinta, iese cu niste goluri asa. da e bunaaaa!

camera cu 4 usi

2009-02-10T14:47:00.004+02:00

Mai demult, un prieten mi-a facut un joc. Cel mai interesant pe care l-am trait, pentru ca l-am trait cu toata fiinta mea. Mi-a spus sa inchid ochii. Apoi mi-a spus ca ma aflu intr-o camera cu 4 usi. Usa din fata este albastra, usa din stanga este roz, usa din spate este alba iar cea din dreapta neagra. Mi-a spus sa aleg, pe ce usa vreau sa intru prima data. Am ales usa din fatza, cea albastra. Am deschis usa si m-a intrebat ce vad. I-am zis ca vad inca o camera. O camera visinie, cu o masa in stanga, iar pe masa o vaza cu lalele rosii si galbene. In partea dreapta a camerei, o fereastra care dadea intr-un balcon. M-a intrebat ce vad pe geam. I-am zis ca afara e o gradina mare. M-a intrebat daca pot si daca vreau sa ies pe balcon. Am zis ca da. De la balcon se putea cobori in gradina. Era o gradina imensa plina cu lalele. M-a intrebat ce mai vad in afara de asta. I-am zis ca vad cerul si o casa mare, foarte mare. M-a intrebat daca sunt oameni. I-am zis ca nu, ca e doar o casa mare, mare de tot si sunt singura, sunt foarte singura si nu imi place si am inceput sa plang. Am urcat inapoi pe scara si am iesit din camera care se afla in spatele usii albastre. M-a intrebat daca vreau sa inchis usa. Am zis ca nu. O sa o las deschisa. Apoi m-a intrebat unde vreau sa intru. Am ales usa roz. Am deschis usa si in spatele acesteia se afla o balustrada. In dreapta culoar, in stanga culoar care ducea catre niste scari. Am coborat pe scarile din stanga si jos era o sala imensa cu multi oameni care nu ma vedeau, nu ma simteau. Am urcat scara inapoi si am mers pe culoar inainte. Pe partea dreapta, dupa usa roz, mai era o usa. M-a intrebat daca vreau s-o deschis. Am zis ca nu, pentru ca imi este frica. Pentru ca cineva e mort in camera aia. Asa ca m-am intors si am inchis usa roz in urma mea. Urmatoarea usa deschisa, a fost cea alba. Am deschis usa si in camera din spatele ei, era o bucatarie alba imaculata si puternic luminata, cu o femeie de culoare, care semana cu Cesaria Evora, imbracata ca o bucatareasa englezoaica, cu un sort cu aripioare in fata ca un fluturas. Bucatareasa m-a servit cu un ceai si am ales sa mai raman putin in locul acela, pentru ca imi dadea o stare de implinire. Era totul asa alb, frumos si linistit, cum nu mai simtisem demult. Pana la urma, am ales sa ies si de-acolo. Am lasat usa deschisa, pentru ca mi-a placut foarte mult locul. Ultima usa deschisa a fost cea neagra. In spatele acestei usi, se afla o camera intunecata, cu peretii de-un verde inchis si o lumina verde. In aceasta camera, erau foarte multi barbati, imbracat in costume negre, cu camasi albe, care se jucau sah si carti, stateau la geam si fumau. Niste barbati snobi. Am iesit si din camera asta rece si am inchis usa.
Apoi, a trebuit sa deschid ochii si mi s-a spus ce simbolizeaza locurile din spatele fiecarei usi. Am fost uimita sa aflu ce metafore este capabil creierul sa creeze, legat de experientele traite in viata. Eu stiu ce a reprezentat fiecare camera. Poate altcineva nu a inteles, dar eu stiu fiecare senzatie traita in fiecare camera in parte si toate au un sens.

Mitologie Lapona

2009-02-10T11:43:00.004+02:00

"Pentru laponi, viata este o pasta moale care acopera scheletele. Sufletul nu se afla decat in oasele acestui schelet.
De aceea, cand prind peste, au mare grija sa scoata carnea de pe el fara sa-i rupa nici cel mai mic os. Apoi arunca tijele osoase chiar in locul unde au prins peste viu. Sunt convinsi ca Natura va avea grija sa le imbrace din nou si, cand vor reveni, peste cateva zile, cateva saptamani sau cateva luni, ii va astepta acolo o noua hrana proaspata.
Pentru ei, carnea nu este decat un simplu ornament in jurul oaselor impregnate de adevaratul suflet. Acelasi respect pentru schelet il intalnim si l amongoli si la iakuti, care se straduiesc sa reconstituie complet, ridicati pe labele din spate, ursii pe care i-au ucis. Si ca sa nu rupa oasele delicate ale craniului, renunta sa mai manance creierul, care e totusi considerat o delicatesa.

Extras din studiul Moartea, aceasta necunoscuta, de Francis Razorbak"

Credinta laponilor mi s-a parut cea mai interesanta din cele prezentate pana acum in cartea asta. Am reusit sa citesc 80 de pagini dintr-o carte, lucru pe care nu l-am mai facut de mult timp. Thanatonautii de Bernard Werber. Sincer...nu ma asteptam sa-mi placa o carte despre care am auzit ca e oarecum SF. dar m-a surprins intr-un mod foarte placut. Acum ramane de vazut daca o sa-mi placa si dupa ce o termin. Se pot intampla atatea in 400 de pagini. Oricum, o recomand, macar pentru multimea de informatii din carte.

buba's

2009-02-09T15:50:00.002+02:00

Buba's a iesit, in sfarsit. dupa ce m-am chinuit cateva luni sa imi fac timp pentru poze...ca ma rog, lenea-i mare. l-am terminat! hooray!

www.bubasbackyard.blogspot.com

let's dance!

2009-02-03T12:49:00.007+02:00

http://www.youtube.com/watch?v=VQ3d3KigPQM

vreau sa organizez si io ceva de genul asta. cine vrea sa se bage, sa dea un semn. momentan am doar ideea si cateva piese care-ar fi bune. in scurt timp o sa aflu si spatiul in care vom face repetitiile. :D pai da...ar fi frumos. sa faci oamenii sa zambeasca. cine vrea de buna voie si nesilit de nimeni, e asteptat. si daca stiti vreun coregraf sau pe cineva care se pricepe mai bine la dans, cu atat mai bine. daca nu, ne descurcam noi.

gatesti usor

2009-01-29T17:16:00.001+02:00

si iata! firma orr (dupa cum bine se vede si in poza) a scos pe piata noul produs "supa cu galuste de carne". a nu se intelege supa de carne cu galuste.

administratia canalelor navigabile

2009-01-29T17:12:00.002+02:00

sfera curului

2009-01-29T14:38:00.004+02:00

sa-l futa cainii p-ala care-a facut jocu' asta. de logica. logica pana la nivelul 22, unde se transforma in sf. hai ca ala cu blocu' a fost cum a fost, din 33 de nivele, am facut 32 si am renuntat multumita de mine insami ca n-am cedat psihic si n-am aruncat pe fereastra nici monitorul de la munca si nici pe cel de acasa. normal ca eu stiu in sinea mea ca nivelul 33 era imposibil de rezolvat, altfel nu as fi renuntat nici in ruptul capului (adica, nici daca mi-ar fi rupt cineva capul). am incercat de cateva ori, dupa care mi-am zis calma: e imposibil. lasa-l asa. ai ajuns pana aici...ce rost are sa te infurii? pana cand apare sfera. am facut io 21 de nivele cu chiu cu vai...dar nu se mai poate. asa nu se mai poate. exista pe youtube rezolvarea nivelului 22. pai sa-mi sara mie ochii din cap daca o sa fiu in stare vreodata sa controlez asa repede sfera asta de cacat. ptiu!
deci iata: rezolvarea.

nu s-o face gaura-n cer...numa' in fund

2009-01-26T14:10:00.005+02:00

deci de cateva zile avem o gaura-n baie. se pare ca vecinii de sub noi au inceput reparatiile. ajung io vineri acasa si el incepe sa-mi povesteasca. cum ca: statea linistit la calculator si deodata incepe frigideru' sa faca un zgomot infernal si sa se miste. a precizat ca nu e acelasi zgomot pe care-l auzeam noi cu cateva luni inainte. (asta si mai dubios. de sub noi se auzea cum cineva muta mobila, desi sub noi nu locuia nimeni pe vremea aia. am stat cu urechile lipite de podea sa ne dam seama ce e. El zicea ca e vantu'. io i-am zis ca vant sigur nu e. ca se simt si vibratiile care trec dintr-o parte in alta a podelei. in fine. sa fi fost creatura.) si asa deci...dupa ce-au cazut borcanashele de pe frigider, pac, a vazut o gaura-n podea. asta nu-i tot. s-a asezat linistit la calculator, dupa care, la vreo 15 minute, a observat o fulgeratura din baie. ce si-a zis el? m, oi fi prea obosit. dupa ceva timp, aceeasi fulgeratura. se duce in baie si observa doua gauri mari rotunde in gresie, sub calorifer. carevasazica, astia ne-au gaurit podeaua. si nici nu dau semne ca ar avea de gand sa faca ceva in sensul asta.

muie cu cacat

2009-01-22T14:04:00.004+02:00

muie atitudinii de Salvati vama veche! m-am saturat de acelasi subiect de cacat, care a inceput acum 4 ani . precum si vorba: every action has a reaction. asa e si cu vama. de 4 ani incoace apar articole peste articole cu schimbarile din vama. nici nu-mi amintesc care-au fost, ideea e ca imi vine sa borasc cand ii vad pe toti rockerii care vorbesc despre vama si despre ideea lor de libertate. asa...si totul a pornit cu masinile care au inceput treptat-treptat sa invadeze vama.
ok...a fost nasol, s-a intamplat, asta e. unii dintre ei sunt aceiasi oameni care mergeau si acum 10 ani in vama, doar ca si-au mai schimbat mentalitatea aia de neandertahl si si-au dat seama ca in viata uneori e important si confortul. si ca daca tot s-au imbogatit de ce sa nu mearga cu masina pana-n vama, ca tot e mai comod. mai apoi, au aparut si manelele. eu cu urechile mele am auzit la o bodega care vindea hot-dogs acum cativa ani in vama. a! si daca sare vreun asa-zis ecologist vamaiot sa-mi spuna ca domne, ce ii deranjeaza pe ei la astia care vin cu masinile pana-n vama e faptul ca polueaza...v-as zice sa va mai duceti in pula mea de ipocriti (daca as avea) pentru ca gradul de poluare al masinilor cu care vin ei in vama este incomparabil mai mic fatza de toate cacaturile pe care le lasati voi pe plaja si in apa.
ultima chestie pe care-am auzit-o despre vama e asta cu turnarea asfaltului. am primit un link cu un articol de pe feeder. cum ca in vama se toarna asfalt si acolo au sarit toti sa comenteze, care mai de care mai ofuscat. din cate tin eu minte, aceasta atitudine revolutionara a inceput de vreo 4-5 ani. tot aud de-atunci vorbe de genul: aoleo, duamne, ce-a ajuns vama. s-a schimbat... nu mai e ce-a fost. unu la mana, daca nu-ti place, de ce te mai duci? crezi ca nu mai sunt locuri in romania in care sa te simti liber? ca de fapt, despre asta e vorba. despre libertatea pe care o simt ei cand stau in pula goala pe plaja si borasc in fatza cortului. si ca acum, de cand o sa existe fasia asta de asfalt in vama, nu se vor mai simti la fel de liberi. pana acum, cand era doar problema cu manelarii care-au invadat vama, nu erai atat de intrigat? si a doua la mana: ai impresia ca esti mai liber cand calci pe pamant decat pe cand calci pe asfalt? daca ai impresia ca de asta depinde libertatea ta, inseamna ca esti foarte limitat. da, e adevarat ca ultima oara cand am fost in vama, mi s-a parut totul foarte trist. foarte trist sa vad aceiasi oameni de-acum 4 ani, care azi stau pe scarile unui bar sofisticat. si ei la fel de tristi. si era liniste si urat. dar la fel de adevarat este ca eu vreau si pot sa aleg altceva. e dreptul meu sa aleg altceva si tocmai de-asta vara trecuta am ales altceva.

mda

2009-01-14T15:08:00.001+02:00

wing suit

Anonimul

2009-01-13T17:15:00.011+02:00

mi-am dat seama ca n-am scris si nu m-am gandit nici macar pentru o clipa sa scriu despre Festivalul Anonimul din Delta. Dar iata ca a venit si momentul acesta. Sfantu Gheorghe este un loc superb numai pentru simplul motiv ca plaja este pustie si nu exista nici o dugheana din care sa rasune manele. exista o singura taraba pe plaja, de la care poti sa-ti cumperi bere. in afara de asta, cea mai apropiata forma de civilizatie se afla la 15 minute de mers pe jos - respectiv 5 cu trocariciul (da, stiu... nici eu n-am crezut ca exista ceva care sa se numeasca asa, asta pana cand am cumparat bilete pentru acest tractor cu remorca, si sa vedem ca pe ele este inscriptionat: Bilet TROCARICI).

nu-mi amintesc mai nimic de pe drumul pana in tulcea. probabil ca am dormit. in tulcea, inainte de a ne sui pe vapor, am mancat la un restaurant din port o ciorba de vacuta - neasteptat de buna pentru zona in care ne aflam si foarte ieftina. cum ne-am suit pe vapor, am cautat in stanga si-n dreapta un loc in care sa neasezam. toata lumea iesise pe-afara, asa ca a trebuit sa gasim ceva inauntru. la un moment dat am gasit o camera cu locuri libere, pentru care i-am multumit lui dumnezeu, dar asta nu pentru mult timp. doar pana in momentul in care am pus piciorul in camera. pe langa faptul ca era sufocant din cauza caldurii si a aparatului de aer conditionat care nu functiona (degeaba s-au chinuit niste francezi sa-l repare), mirosurile care te intampinau in acea camera, iti mutau nasul cel putin la spate. mirosuri printre care enumar: ceapa, salam, transpiratie, tuica...(iata! am observat ca am asezat cuvintele in ordine alfabetica - o fi vreo nebunie de-a mea, la fel ca sandwich-ul circular)
odata ajunsi in sfantu gheorghe, ne-am tinut dupa un grup mai mare si intr-un final am ajuns langa o chestie care semana cu un tarc. am stat putin pe ganduri, dupa care ne-am hotarat sa si intram. tarcul de fapt este foarte misto amenajat, cu zeci de casutze de stuf, alei foarte dragutze etc. am pus bagajele jos, evident - nu in primul loc in care am vazut cu ochii, ca tot omul, ci intai am inspectat vreo 15 minute zona si intr-un final ne-am asezat cat de in fata am putut. o decizie foarte buna, pentru ca intr-o noapte am avut posibilitatea de a vedea direct din cort proiectiile filmelor. dupa ce am ales locul in care vom pune cortul, evident, nu ne-am instalat cortul, ca tot omul. a urmat asezarea sacilor, rucsacilor si a cortului pe jos, dupa care asezarea curului pe ele. intr-un final am reusit sa instalam si cortul, moment in care am avut parte de o criza de paranoia de-a lui: aoleu, n-avem cacat d-ala de se pune peste cort ca sa nu ploua in el...aoleu, o sa ploua si o sa ne ude toate hainele. s-a calmat cand i-am zis ca exista totusi posibilitatea sa nu ploua. si asa a si fost. cat timp El a fost plecat la wc, pe langa mine au trecut doi indivizi care zic: aaa...stai mah linistit, ca noi stam aici de 3 zile si n-am platit nimic. pfuai! pai normal ca ma loveste geniala idee de a proceda la fel. zis si facut! la urma urmei, nici nu aveam foarte multi bani la noi. El a fost de acord cu mine. oricum procedura era destul de dubioasa. trebuia sa mergem noi la receptie si sa platim. ei, pe bune? adica atata timp cat nu vine nimeni la mine sa-mi ceara bani, io de ce sa-i dau? bine, ca nu i-am dat nici cand a venit sa ceara. plus ca nici n-aveam idee pe unde se afla receptia, printre atatea casutze. am aflat abia dupa vreo 3 zile.
nu o sa stau sa scriu desfasuratorul pentru fiecare seara de proiectii din cadrul festivalului. ideea e urmatoarea: am vazut Boogie, care mi s-a parut un cacat, ce-i drept. un cacat plictisitor de fapt. ca sa nu mai vorbesc de filmele care au luat si premii, din care imi amintesc de cel pentru regie. deci, ca sa ne intelegem: daca ai avut vreodata impresia ca te plictisesti, ca iti vine sa te dai cu capul de pereti de plictiseala..crede-ma ca n-ai nici cea mai mica idee despre ce inseamna plictiseala cu adevarat. lucru pe care il realizezi abia in momentul in care vezi filmul asta, care a castigat premiul pentru regie, parca.

ca sa nu zic ca toata organizarea asta care mie mi se parea oarecum hippioata, a fost sponsorizata de unicredit. trebuie sa recunosc ca destul de subtil. felicitarile mele pentru mesajele subliminale transmise prin umbrelutele de la mese, pernele de pe scaunele de plastic si tot ce mai era prin tarc si purta simbolul unicredit-ului, fara sa scrie insa nimic. am si discutat cu El: da domne, ia uite cum fac astia bani. pac - sponsorizeaza festivalul, dar nu asa pe fatza, sa fii stresat cand vezi ca scrie peste tot unicredit. nu nu nu, doar simbolul, asa...care nu e nici foarte urat. si.. il vezi azi, il vezi maine (astfel dorinta-i gata, tu tot privind de saptamani...) si dupa ce vezi la tot pasul simbolul...pac - cum te intorci acasa, nu stii de unde iti vine ideea si zici ca parca ai vrea totusi sa-ti faci un credit. ce mai conteaza daca n-ai nevoie?

gata! asta era titlul fimului: Silent Light. 160 de minute. nu zic...filmul a avut si fani, respectiv un student la regie presupun, care a venit sa ne ceara un foc in timpul filmului si ne-a spus asa, pe un ton dezamagit: nu stiu...nu inteleg de ce huiduie...mie mi s-a parut un film foarte bun. da...n-am stiut exact ce sa-i raspundem. dar...sa fi fost secventa aia de 5 minute cu cadrul cu una care-i moarta? care de fapt, pe urma invie...sau momentul in care a venit una si a sarutat-o pe gura, moarta fiind. si a mai fost unul...tot prost si ala...livada de lamai, parca. cu una careia voiau sa-i distruga livada de lamai din motive de securitate, ca vecinul ei era nu stiu ce ministru si sa nu vina nu stiu care prin livada sa-l omoare. nu stiu, desi am studiat io teatru 2 ani, nu vad une-i arta in filmele astea care tot castiga premii pentru regie. ca anul trecut, am fost la retrospectiva festivalului, la studio cinema, sa vad filmul care a castigat premiul pentru regie...unul rusesc - mi-am zis: trebuie sa fie bun. la ce nu sunt buni rusii?(intrebare retorica) ei, iata: la regie! de ce toate filmele care candideaza la sectia regie trebuie sa fie exagerat de plictisitoare, cu 10 replici in tot filmul si sa dureze 3 ore? asta chiar n-am sa inteleg. a! si sa nu-mi spuna mie cineva: bah, ca sa intelegi filmele astea, trebuie sa le vezi cand esti foarte beat. ca eram! ca sa nu zic, ca in unele momente, mai exact in multe momente, aveam impresia ca a pus cineva filmul pe pauza. am sa las un link cu doar 10 minute din filmul acesta (sa nu uitam ca a durat 160!) Si iata, plot-ul de pe imdb este: A father's faith in God is put to the test when he falls for another woman. Pai sa-mi sara mie ochii din cap si nu alta, daca am ramas cu ideea asta. Nu domne, ideea este urmatoarea: it really makes you consider suicide. Silent Light - am gasit chiar scena cu sarutul.
pe langa filmele proaste din timpul festivalului, campingul ne-a mai oferit si cozile imense de la mancare, cu pauza intre ora 12 si 15, parca, fix cand ne trezeam noi - perfect ca sa murim de foame. noroc cu singurul magazin din sfantu gheorghe (nu inteleg cum mananca atatia oameni dintr-un singur magazin) de la care ne-am mai cumparat cate-o conserva de fasole batuta. si iar noroc cu el ca aveau rom si n-a trebuit sa ne cumparam bautura de la barul camping-ului.si ca sa nu zic! intr-una din nopti, ce crezi ca se intampla? fix dupa ce se intoarce de la cort si-mi zice ca n-a putut sa ia spray-urile impotriva tantarilor, ca venise unu cu mustata si sapca albastra si-i intreba pe aia de langa cortul nostru daca stiu pe unde suntem. dupa cum ne putem da bine seama, individul descris putin mai sus era insusi recuperatorul: cum noi nu platisem camparea, exista si un om d-asta angajat sa verifice corturile. si ce-mi mai zice El cand se intoarce? ca si-a pierdut telefonul. aoleu...pentru a cata oara? da-i si cauta: in geanta, pe geanta, pe jos, pe drumu inspre wc-uri, in wc-uri, aprinde lanterna de la telefon si cauta-l prin tot campingu. zic: bah, hai sa sunam. sunam...nu raspunde nimeni. mbun..zic: io-i dau un mesaj si-l rog frumos sa ne raspunda ca vrem telefonul inapoi. evident ca el isi da ochii peste cap si zice hai mah, cine cacat crezi ca face asta? io trimit pana la urma un mesaj pe telefonul lui in care il ma adresez foarte frumos celui care a gasit telefonul, explicandu-i ca avem nevoie de telefon pentru niste mesaje pe care le avem acolo. dupa 5 minute sun. si imi raspunde. alo?...de la capatul celalalt: cine-i la telefon? ii explic si cine sunt si ca telefonul ala e al prietenului meu si daca se poate sa ne intalnim sa mi-l dea, ca l-am cam vrea inapoi. el zice: ok, dar pentru asta trebuie sa ne dai si noua ceva. zic ok. cati bani? moment-bomba: pai, uite, io si cu prietenii mei am vrea niste iarba. as putea sa las aici vreo 10 randuri libere care sa simbolizeze vidul care s-a produs in acel moment in capul meu si pulsul care s-a dublat. zic: dar voi unde sunteti? el zice hai sa ne vedem la intrarea in camping, langa nu stiu ce masina...io ii zic: hai tu aici ca noi suntem exact langa barca. alo...alo?... si-mi inchide. cu ochii cat cepele ma-ntorc la El in cort si-i zic: deci nu o sa crezi ce mi-a zis asta. cand a auzit, a zis, da-l in cacat de telefon, ma pis pe el, face cinci sute de mii, si-a luat o mare tzeapa cu el. o fi vreun politist care face misto de noi. dupa vreo 10 minute, il suna El din nou si incepem cu tehnica propusa de mine. zic: tine-l de vorba la telefon si ne plimbam printre oameni si-l demascam in timp ce vorbeste cu tine la telefon. n-a tinut mult treaba asta, ca pana la urma omul a fost de acord sa se intalneasca cu noi si ne-a dat si telefonul inapoi, evident, nu fara sa renunte atat de usor la ideea cu iarba. i-am explicat frumos ca nu avem, am incercat sa-i dam niste bani pe care i-a refuzat si gata. s-a rezolvat.
si s-a rezolvat si cu recuperatorul. in a treia noapte ne-a prins cand eram in cort si cu picioarele pe-afara. ca sa-i dam tichetu de campare. El incepe sa se caute prin buzunare si in acelasi timp ma intreaba: e la tine? incep sa cotrobai si io prin cort...zic, bai, nu-l gasesc. nu stiu ce-o fi fost in capul nostru: ne-a dat ala telefonul inapoi, dar asta chiar atat de naiv sa fie si sa zica aaa, bine copii, daca nu-l mai gasiti, lasati ca io va cred pe cuvant ca ati platit. in fine...dupa 5 minute, recuperatorul intervine exasperat: hai odata, ati platit sau n-ati platit? daca n-ati platit, haideti cu mine sa platiti. El iese din cort, pleaca si se intoarce dupa vreo 10 minute foarte zambitor si zice: n-am platit pana la urma. era inchis la receptie. a zis sa platim maine. lucru pe care evident ca nu l-am facut, nemaipreaavandbanidemancare, asa ca am mutat cortul in alta parte si am mai stat cateva nopti.
in sfantu gheorghe am mai: hranit toti cainii din localitate (sau aproape toti) pentru ca El are mare succes la animale, am observat;

dormit la umbra casutzelor in timpul zilei, ca in cort n-aveai cum; gonit ratele pe lac (nu de pe lac);

vazut o eclipsa partiala de luna; vazut un spectacol de artificii in camping, pe care il pregatise El pentru ziua mea, dar astia au gresit si l-au dat cu 2 zile inainte, fix in ultima noapte a festivalului; vazut Mircea Vintila si Nightlosers;

fost unde se varsa Dunarea in mare si am adunat multe-multe scoici; am pozat egreta, care e foarte haioasa - are niste picioare lungi si negre si topaie haotic prin apa care-i ajunge pana la glezne ca sa prinda pesti, cred. si am mai pozat si pescarusii si pelicanul, care era foarte departe;

vazut un bou negru (la propriu) plimbandu-se pe malul marii; am fost foarte fericita (a nu se intelege ca acum nu sunt)

In concluzie, in Sfantu Gheorghe merita sa mergi, dar nu neaparat in timpul festivalului.

falci a murit

2008-12-28T22:35:00.004+02:00

l-am gasit de dimineata inecat in wc. El zice ca s-a dus in raiul animalelor. asa o fi...
si ciudat e ca azi-noapte l-am visat pe falci. facea multi iepuri frumosi ca el. Eu am zis ca inseamna ceva. El a zis ca in lumea lui este o simpla coincidenta. asa o fi...
apoi am zis ca n-o sa fac niciodata copii si El a zis: copiii nu sar in wc. asa o fi...

Eroii Nu mor niciodata

2008-12-18T13:25:00.006+02:00

Cand iti faci cumparaturile pentru Craciun, cumperi macar o lumanare pentru mortii din Decembrie '89?

falci

2008-12-18T12:01:00.004+02:00

El este Falci. asa il cheama acum. nu stim pentru cat timp. Falci a trecut deja print-un experiment de cand e la noi. (intre timp am ajuns la concluzia ca ne-am luat iepure ca sa radem de el) A ajuns duminica, a stat in cutiuta lui mica in care l-am luat, dupa care a fost mutat pe masa neagra. A stat pe masa neagra pana luni seara cand i-am adus o cutie de carton mai mare. Toata ziua a incercat sa se auto-convinga ca nu e distanta mare de pe masa pana jos, insa niciodata nu si-a facut destul curaj incat sa sara. Se ducea el pe la marginea mautzei, se uita ce se uita si pac! se gandea ca nu e pentru el saritu'. Bun...dupa ce l-am mutat in cutia mare de carton, ce sa vezi domne? Falci a inceput sa sara! simplu salt mortal din cutia care era mai inalta decat masa. L-am tinut captiv in baie noptile, ca sa nu zburde el prin toata casa dupa pofta inimii (unde a dezvoltat si un fetis pentru teava din spatele wc-ului: daca intrai in baie, el statea acolo, ascuns dupa wc.) Asta pana ieri, cand nu s-a mai putut si trebuia curatata cutia. Atunci l-am mutat inapoi pe masa neagra. Cutia a fost mutata pe balcon ca imputise baia...ca asa se curata chestiile: se muta intr-un loc din care nu mai au cum sa te deranjeze. Si...ma intrebam io asa...daca Falci a ramas oare cu vreo trauma din ziua in care a ajuns la noi. Adica, daca el isi da seama ca distanta de pe masa pe podea e mai mica decat distanta din cutia lui pe podea. Odata ajuns inapoi pe masa neagra, Falci nu a mai sarit :)) vai, saracul de el. A stat la fel ca in prima zi, uitandu-se cu jind la podea, fara sa aiba curaj sa se arunce. Deci si iepurii au traume. Doar ca se vindeca mai repede decat cele ale oamenilor. de dimineata cand m-am trezit, Falci nu mai era pe masa. se pitise dupa chitara.

asa

2008-11-26T13:28:00.003+02:00

So in the end, was it worth it? How irreparably changed my life has become. It's always the last day of summer and I've been left out in the cold with no door to get back in. Life passes most people by while they're making grand plans for it. Throughout my lifetime, I've left pieces of my heart here and there. And now, there's almost not enough to stay alive. But I force a smile, knowing that my ambition far exceeded my talent. There are no more white horses or pretty ladies at my door.

vis

2008-11-19T09:23:00.003+02:00

azi-noapte am visat un loc care nu exista. inca de cand m-am trezit incerc sa ma agat de el, cumva...dar nu exista si deci, nu o sa pot ajunge niciodata acolo. e cel mai frumos loc pe care l-am vazut. nu stiu cum ajunsesem pe undeva prin moldova cred, intr-un liceu...la inceput habar n-aveam ce caut acolo, dar nu mi se parea deloc ciudat. mai apoi, am inceput sa intreb de cineva, cineva care studiase acolo in trecut. si asa, am ajuns in spatele liceului, unde era plaja si marea, marea care exista doar in spatele acelui liceu. si o liniste extraordinara. visul mi-a lasat aceleasi sentimente pe care mi le-a lasat Casa somnului a lui Jonathan Coe. vreau sa dorm si sa visez mereu locul ala.

camera 410

2008-10-21T20:49:00.005+03:00

hopaaa! adineauri, ceva din stanga mea, de dupa draperie, din perete, cred...a harait la mine. a harait si mai devreme...dar na, am zis ca nu e, da' uite ca pana la urma e!

batranul si marea

2008-10-21T19:41:00.003+03:00

cea mai frumoasa mare...cel mai frumos cer... galbenportocaliurosuindigogrideschissiapoigriinchis... scoicile sparte sub picior... pescarusii... marea... si... batranul, care se indreapta spre mine cu pasi mai calmi decat insasi marea. batranul cu palton bej si ochelari cu rama groasa neagra. batranul care avea un zambet in care puteau fi citite toate frumusetile din viata lui si toate tristetile in acelasi timp, tot frumoase si acestea, pentru ca exista, pentru ca fac parte din el, pentru ca tristetile lui sunt amintirile lui. avea zambetul acela pe care numai un batran il poate avea...un zambet sincer si gratuit. cand vad batranii zambind asa, am impresia ca ei stiu ceva. ei stiu ceva ce eu nu stiu si pana cand o sa aflu o sa treaca mult timp...
si totusi... daca m-ar fi intrebat in seara aia daca imi place marea, daca mi se pare frumoasa, i-as fi raspuns ca da si ca mai frumos decat marea, pe lumea asta, nu e decat sufletul pe care eu il iubesc. pe maine, batrane!

se face praf lumea

2008-09-12T12:33:00.000+03:00

I'm Jack's total lack of surprise.

Fabrica de facut

2008-09-04T12:33:00.006+03:00

Se facea (iata! vom intelege putin mai tarziu) ca intr-o seara ca oricare alta, sa stau in pat, bauta bine sau ceva. La un moment dat zic: Mi s-a facut somn. Hopa! Stop! Stooooop! Aici am vrut s-ajung! Zic: da' cum adica mi s-a facut somn? cine mi-a facut? marea revelatie: pac! in acel moment mi-am dat eu seama cum stau de fapt lucrurile. deci carevasazica eu n-as dormi, daca nu ar fi cineva care sa-mi faca somn. buuun, dar cine face? m-am gandit io asa bine si am zis ca este o intreaga industrie la o adica. sunt unii domne care lucreaza pe branci (branci = pe maini si pe picioare, de-a busileatarandu-se) intr-o fabrica de facut. asa ii zice ei: fabrica de facut. dar asta e una speciala. Din aceeasi categorie cu somnul (care repet, ti se face) mai fac parte si urmatoarele: pofta (mi s-a facut pofta), setea (mi s-a facut sete), foamea (mi s-a facut foame). ce nu-nteleg io e de ce-mi fac ei mie diverse chestii cand io poate n-am nevoie. ha? adica na, ma simt si io bine si pac mi se face somn. da n-am nevoie domne. ia-l de-aici!

nota de subsol: nasul roshu a contribuit si el la aceasta treaba. dar, vreau sa spun ca ideea nu a fost in totalitate a lui, dupa cum sustine el.

sandwich-ul circular si altele

2008-06-04T15:02:00.008+03:00

1. de fiecare data cand mananc un sandwich, il mananc circular. intai mananc coaja, dupa care incep sa-l mananc de jur-imprejur. ultima bucata trebuie sa fie bucata din mijlocul sandwich-ului.

2. formez cuvinte cu literele din numerele de inmatriculare ale masinilor. literele din cadrul cuvantului trebuie sa fie exact in aceeasi ordine ca in numarul de inmatriculare.

3. pana acum 3-4 ani nu puteam sa dorm (oricat de cald ar fi fost) neinvelita. macar picioarele trebuiau acoperite cu ceva, altfel, cineva sau ceva m-ar fi apucat de picioare in timp ce dormeam. de asemenea, nu puteam sa stau pe marginea patului cu picioarele atarnate, pentru ca ar fi iesit cineva de sub pat si m-ar fi apucat de picioare. cand intram in camera si trebuia sa sting lumina, o stingeam si saream de la usa direct in pat

4. cand eram singura acasa, mi-era frica sa deschid sifonierul, ca nu cumva sa iasa cineva din el si sa ma omoare.

5. intotdeauna cand ma incalt, trebuie sa pun intai soseta dreapta in piciorul drept si apoi soseta in stanga in stangul

6. dupa ce imi pun pliculetele de zahar in cafea, am grija sa le impaturesc cu mare drag in 4 sau 6, depinde de dispozitie si sa le asez sub scrumiera de pe masa.

pastile pentru El

2008-05-07T02:59:00.003+03:00

culoarea mea preferata suntem noi doi.